În ciuda faptului că de la Crăciun (poate și mai devreme) și până în zilele noastre ați băgat în voi porcării fără număr, sunt ferm convins că n-o să spuneți “pas” la ceea ce se vede în figura de mai sus.
Un mușchiuleț de porc (doi ca să respectăm adevărul istoric) la cuptor pentru care nu trebuie să vă spetiți. Se face singur, necesitând doar supraveghere discretă și câteva intervenții minore, de genul întoarce carnea, umezește/înlocuiește foaia de copt, vezi să nu se ardă. Prepararea durează sub 150 de minute, incluzând aici și preîncălzirea cuptorului. În tot acest timp puteți face alte lucruri utile, cum ar fi, de exemplu, să stați pe Facebook.
Ce vă trebuie?
- 1 kg (2 bucăți) de mușchiuleț de porc;
- 10 – 12 căței de usturoi;
- 2 “degete” de ghimbir;
- ½ linguriță de boia iute;
- ½ linguriță de boia dulce;
- 2 linguri de ulei vegetal;
- 250 mL vin alb, sec/demisec;
- 250 mL apă;
- Sare marină, piper mixt proaspăt râșnit – după gust.
Cum procedați?
Puneți într-o tavă cu pereți înalți (4 – 5 cm) uleiul vegetal.
Ștergeți mușchiuleții cu șervete absorbante, apoi tăvăliți-i în uleiul din tavă, astfel încât să se ungă pe toate părțile. Asezonați cu sare, piper, boiele.
Pe lângă mușchiuleți așezați în tavă cățeii de usturoi necurățați, doar zdrobiți ușor cu latul cuțitului.
Tăiați ghimbirul în rondele pe care le așezați peste mușchiuleți.
Turnați în tavă vinul și apa.
Luați o foaie de copt, umeziți-o bine, stoarceți excesul de apă și acoperiți cu ea conținutul tăvii. Marginile hârtiei de copt înghesuiți-le în tavă, nu le lăsați în afară.
Dați tava la cuptorul pe care l-ați încins în prealabil la 190 – 200 ˚C.
După 45 de minute de cuptorizare întoarceți mușchiuleții, umeziți din nou hârtia de copt (sau schimbați-o cu alta – dar tot umedă, dacă vă permite bugetul) și repetați cuptorizarea pentru încă 45 de minute.
Îndepărtați foaia de copt, ungeți mușchiuleții cu lichidul din tavă (dacă v-a mai rămas) și rumeniți-i încă 15 – 20 de minute neacoperiți, întorcându-i la jumătatea timpului.
Extrageți-i din tavă, lăsați-i să se odihnească vreo 5 minute la aer, ca să nu-i sfâșiați când o să încercați să îi tăiați. Nu omiteți folosirea unui cuțit foarte bine ascuțit.
Usturoiul copt împreună cu ce v-a mai rămas prin tavă (exceptând ghimbirul) se poate transforma într-un minunat sos de friptură, dar nu înainte de a îndepărta cojile usturoiului.
O servire neconvențională implică o garnitură de linte verde.
Se poate servi și rece sau reîncălzită (de friptură este vorba), cu mămăligă veche de o zi pe care o rumeniți puțin într-o tigaie căreia i-ați arătat puțin ulei.
Aici merg și murături.
Un vin (Cabernet Sauvignon sau Merlot) merge în ambele situații. (Vinul a fost cam sfios și n-a vrut să apară în poze, din motive de GDPR)
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!