Cannelloni come acasa la loro mamma am mâncat într-un ristorante romano, la doi pași de Columna lui Traian. Arătau cam așa și umplutura era pe bază de carne de vită.
Pastele acestea fac parte din famiglia Lasagna, cu observația că au formă cilindrică, fiind practic niște tuburi cu diametru mare. De obicei se pregătesc la cuptor, cu diverse umpluturi și sosuri. Umpluturile sunt cele clasice folosite la lasagna: spanac cu ricotta sau carne de vită tocată și tomate. Sosurile utilizate sunt fie sosul de roșii, fie sosul Béchamel. În supermarketuri, la raionul de produse congelate, găsiți cannelloni semipreparate, trebuie doar încălzite în cuptor sau la microunde și gata-i cina. Nu-s greu de făcut nici acasă, exceptând partea cu umplerea tuburilor, parte care necesită fie experiență, fie îndemânare, fie câte puțin din fiecare. Paste cannellonni găsiți în orice alimentară care se respectă, așa că puteți să vă încumetați să produceți măcar o șarjă. O astfel de șarjă, care poate hrăni cam 6 – 8 persoane (după cum zice producătorul italian cu sediul în Franța) am comis lucrând “la patru mâini”. N-am mers după rețeta tradițională italiană (blasfemie culinară curată), folosind o adaptare liberă, în care vita s-a metamorfozat în porc, iar sosul Béchamel – de care nevastă-mea nici nu vrea să audă măcar – a fost substituit cu o cantitate generoasă de smântână îngroșată cu pulpă de roșii.
Ce vă trebuie?
- 250 g cannelloni;
- 750 g spată de porc;
- 3 cepe galbene, mari;
- 3 – 4 linguri de ulei de măsline;
- 1 cană (200 mL) de apă;
- 1 cutie mare (155 g) pastă de tomate cu 24% substanță uscată;
- 1 – 2 linguri pastă de ardei dulce;
- 2 ouă (opțional);
- 2 – 3 frunze de busuioc;
- 1 legătură de pătrunjel verde;
- Sare și piper – după gust.
Pentru sos:
- 1 conservă (400 g) pulpă de roșii tăiată în cuburi;
- 0,5 L smântână pentru gătit cu minim 20% grăsime;
- Sare și piper – după gust.
Pentru tușa finală:
- 75 – 100 g parmezan ras (poate fi înlocuit cu Grana Padano sau Pecorino Romano).
Cum procedați?
Mai întâi mergeți la măcelărie și alegeți o bucată de spată de porc (dar merge la fel de bine și pulpa), apoi rugați măcelarul să v-o treacă prin mașina de tocat. În felul acesta vă alegeți cu carnea tocată (sau măcinată cum se mai zice prin unele zone ale scumpei noastre patrii), fără alte griji, gen montat mașină de tocat/robot, curățat mașină de tocat/robot, spălat și uscat mașină de tocat/robot, pus la loc mașină de tocat/robot.
Curățați ceapa și tocați-o mărunt.
Spălați pătrunjelul și busuiocul și tocați-le și pe ele. Nu vă trebuie chiar acum, dar e bine să le aveți pregătite.
Luați o tigaie/cratiță încăpătoare ( eu folosesc pentru astfel de operațiuni un wok Delimano Stoneforte) în care căliți, la foc potrivit, ceapa în ulei. Vreo 5 – 6 minute.
Adăugați apoi carnea tocată și mai căliți tot amestecul încă vreo 5 minute. Amestecați mereu (cel mai bine cu o furculiță) ca să nu se adune carnea într-un bulgăre compact.
Asezonați cu sare și piper, adăugați apa, acoperiți recipientul cu un capac și lăsați să fiarbă la foc mic, cam o jumătate de ceas. Dacă vreți să scadă mai rapid, în ultimele 10 minute puteți îndepărta capacul de pe tigaie. Nu uitați să mai amestecați din când în când.
Adăugați pasta de tomate și pasta de ardei, omogenizați și lăsați să dea un clocot (vreo 2 minute).
Adăugați verdeața tocată, amestecați apoi lăsați să se răcească compoziția, până când temperatura ei scade sub 50 ˚C. Asta ca atunci când adăugați ouăle, să nu se transforme în omletă (atenție, în Moldova ouăle se vor transforma în scrob, iar în Ardeal în păpăradă!).
Ouăle nu-i musai să le puneți, decât dacă vă este frică că n-o să fie suficient de închegată compoziția și o să vă curgă din tuburile de cannelloni. Dacă vă hotărâți totuși să le puneți, amestecați bine, ca oul să se disperseze uniform în întreaga compoziție.
Cât se răcește compoziția, puteți prepara sosul, amestecând într-o cratiță pulpa de roșii cu smântâna. Adăugați și un strop de sare și piper, asta dacă n-ați scăpat prea mult din aceste ingrediente în carne.
Luați o tavă încăpătoare, în care tuburile de cannelloni să poată fi așezate într-un singur strat, pe orizontală. Eu am folosit o tavă de 35 × 22 cm (tot Stoneforte de la Delimano), în care am reușit să pun tuburile cu ceva spațiu între ele.
Acum urmează partea cea mai dificilă, umplerea tuburilor cu compoziția de carne. Întrucât operațiunea necesită minimum patru mâini, nu prea am imagini referitoare la umplere, dar am să încerc să vă descriu totul din vorbe.
Mai întâi puneți compoziția de carne într-un poș. Unul mare. Așezați câte un tub în poziție verticală pe fundul tăvii și umpleți-l cu compoziție. Aduceți-l rapid în poziție orizontală și umpleți-l pe următorul, care așteaptă deja cu gaura în sus. Continuați până când umpleți toate tuburile, sau până când vi se termină umplutura. Dacă vă rămâne excedent de umplutură, lăsați-o să se răcească complet și băgați-o (pardon, introduceți-o) la congelator. Mai târziu o să o puteți folosi ca ingredient într-o plăcintă cu carne.
Acuma, dacă ați aranjat frumos tuburile umplute în tavă, turnați peste ele sosul, cât mai uniform posibil.
Plasați tava în cuptorul în prealabil preîncălzit la 180 – 190 ˚C și lăsați-o acolo cam 35 – 40 de minute. La jumătatea timpului, întoarceți tava, ca să nu aveți surprize în cazul în care flacăra cuptorului nu este uniform distribuită.
În acest interval, aveți suficient timp să dați parmezanul prin răzătoarea mică, fără să împrăștiați prea mult din el pe masă ori, mai rău, pe podea.
Presărați parmezanul ras deasupra tuburilor rumenite, apoi mai dați încă 8 – 10 minute tava la cuptor.
Între timp puteți destupa o sticlă de vin roșu, sec, ca să respire. Ar fi mers un Chianti, dar m-am mulțumit și cu un Bordeaux din 2017 “pus în butelie la castel”. Nu de alta, dar la prețul unei butelci de licoare italienească am luat trei de zaibăr franțuzesc.
După ce scoateți tava din cuptor, puneți-vă cannelloni în farfurii. Nu vă spun cum se procedează ca să nu se sfarme, vă las plăcerea să descoperiți singuri. Acuma ați putea să mai decorați puțin farfuria; eventual niște busuioc proaspăt, ori ceva extr-parmezan, sau chiar ambele amândouă! Din motive de foame mare, am sărit această etapă.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!