Dacă în urmă cu ceva vreme erau la modă porcușorii vietnamezi, pe motiv de puțină grăsime și lipsă de colesterol (o “nevinovată” minciună de marketing – orice produs de origine animală conține colesterol), iată că vine puternic un nou curent, promovat destul de agresiv, moda Mangalița. O rasă provenită din Ungaria, unde acest porc lânos este protejat prin lege și considerat ca făcând parte din patrimoniul național (sursa). Exagerările “nutriționiștilor” nu au limite, așa că dacă veți auzi despre porcul-somon ori despre uleiul de măsline cu patru picioare să știți că la Mangaliță se face referire. Până una-alta, n-am să intru acum în amănunte despre cât de mult influențează colesterolul alimentar (adică cel introdus în organism din alimente) colesterolul seric (cel care se măsoară prin analiza sângelui uman), pentru asta există manualele și tratatele de biochimie, ori articolele de specialitate de pe ScienceDirect ori PubMed.
Fiind o rasă de porc rezultată din încrucișarea cu mistrețul sălbatic și nefiind receptivă la hrănirea intensivă cu concentrate, Mangalița are o carne cu un aspect și un gust aparte. La gust aduce mai mult cu carnea de mistreț decât cu cea a porcului obișnuit și nici nu trebuie marinată precum vânatul. Deși cam cu 50% mai scumpă decât carnea de porc “clasică”, zic eu că merită s-o încercați. Și vă dau mai jos și o modalitate simplă de a pune în operă niște mușchiuleț de Mangaliță, în varianta “cină pentru doi”.
Ce vă trebuie?
- 1 mușchiuleț (400 – 500 g) de porc din rasa Mangaliță;
- 1 – 2 linguri de ulei (măsline, sâmburi de struguri, floarea-soarelui);
- 200 mL vin alb (sec sau demisec);
- Sare marină, piper negru proaspăt râșnit – după gust.
Pentru garnitură:
- 4 – 6 cartofi albi, nu prea mari (cam ½ kg în total);
- 1 lingură de ulei (măsline, sâmburi de struguri, floarea-soarelui);
- Sare, piper – după gust;
- Castraveți murați în saramură.
Cum procedați?
Cum carnea va fi gata în 15 – 20 de minute, puneți mai întâi la fiert cartofii cu tot cu coajă în apă cu sare. Fierbeți-i cam 12 – 15 minute (măsurate de când apa dă în clocot).
Scurgeți-i, lăsați-i să se răcească, decojiți-i și apoi tăiați-i în cuburi cam de 2 – 2,5 cm.
Tăiți mușchiulețul perpendicular pe fibră, în felii cam de 1,5 – 2 cm grosime.
Încingeți uleiul într-o tigaie antiaderentă încăpătoare (ca să nu înghesuiți în ea bucățile de carne).
Rumeniți în uleiul încins, la foc potrivit, bucățile de mușchiuleț. Cam 2 minute pe fiecare parte, cât să se “albească” carnea. Înainte de a le întoarce, asezonați-le cu sare și piper.
Stingeți cu vin, acoperiți tigaia cu un capac și înăbușiți carnea, preț de vreo 7 – 8 minute, la foc mediu spre mic.
Luați capacul de pe tigaie, întoarceți carnea și lăsați să scadă lichidul aproape de tot, până când dă semne că s-ar carameliza. N-ar trebui să dureze mai mult de 3 – 4 minute. Opriți focul, acoperiți din nou tigaia și țineți-o așa până-s gata cartofii.
Cât se înăbușă carnea, puteți pune și cartofii prefierți la rumenit (în altă tigaie, evident), în puțin ulei încins.
Asezonați cu sare și piper, și rumeniți-i la foc potrivit preț de 5 – 6 minute, până când încep să devină arămii.
Umpleți-vă farfuriile cu bucăți de carne și cartofi, dacă mai aveți loc puneți alături și câteva felii de castraveți murați în saramură, eventual turnați-vă și-un pahar de vin.
Niște legi nescrise ale bucătăritului (pe care autorii de cărți de bucate ori blogării culinari le-au transpus și în scris) zic că trebuie să bei la masă același vin pe care l-ai folosit la gătit. Cum pe la noi respectarea legilor a devenit opțională, am gătit mușchiulețul cu ceva Fetească Regală (alb demisec), dar în pahare am turnat un cupaj rosé demisec de la Budureasca.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!