Nu poate lipsi omul de acasă două zile, că la întoarcere găsește frigiderul plin cu mâncare. Gătită

Acuma să nu credeți că sotia mea nu știe, ori nu vrea să gătească. Efectiv, n-are loc de mine. Așa că, atunci când prinde bucătăria liberă, se dezlănțuie. Să le luăm pe rând:

O ciorbă de zarzavat (din cel pus pentru iarnă) cu afumătură, acrită cu borș și dreasă cu smântână din belșug (smântână de aceea adevărată, cu peste 30% grăsime). S-o mănânci cu ochii!

O varză murată călită (a furat startul și a folosit prima varza pusă la murat luna trecută), mai întâi fiartă ușor pe ochiul de la aragaz și apoi dată la cuptor să se desăvârșească. Tot cu afumătură, evident.

Iar ca desert, un “drob” de biscuiți (dacă vă uitați atent la poză, o să vedeți de ce nu i-am zis “salam de biscuiți” ca toată lumea).

Ca să nu rămân mai prejos, în weekend am trecut varza la categoria “garnituri” și am pregătit pe lângă ea niște cotlete de porc (numai trei porții), unanim lăudate (nu numai de mine). Uitați cum le-am făcut:

Ce vă trebuie?

• 3 felii de cotlet de porc cu os, groase de 1,5 cm (cam 150 – 175 g bucata);
• 2 crenguțe de rozmarin proaspăt;
• 1 lingură de ulei din sâmburi de struguri;
• 3 lingurițe de sos Worcestershire;
• 250 ml vin alb sec, de calitate (Riesling Italian de Murfatlar, de exemplu);
• Sare marină și piper mixt (ambele proaspăt râșnite) – după gust.

Cum procedați?

Ștergeți bine cotletele cu șervete absorbante și asezonați-le cu sare și piper, după gust;

Încingeți o tigaie antiaderentă unsă cu uleiul din sâmburi de struguri și rumeniți în ea (la foc potrivit) cotletele, întorcându-le frecvent de pe o parte pe alta, cam 10 minute în total;

Adăugați rozmarinul și câte o linguriță de sos Worcestershire pe fiecare cotlet și mai rumeniți cotletele încă 2 – 3 minute pe fiecare parte;

Dați focul la mic, adăugați 150 mL de vin, acoperiți tigaia cu un capac și fierbeți încet cotletele până când se evaporă alcoolul (cam 10 minute);

Adăugați restul de vin și mai fierbeți totul încă 5 minute, fără capac (după ce ați adăugat prima porție de vin, întoarceți cotletele de pe o parte pe alta, cam la 2 – 3 minute).

Luați tigaia de pe foc, acoperiți-o din nou și lăsați cotletele să-și absoarbă sosul format până când terminați de mâncat ciorba. Aia cu afumătură, de care vă povesteam la început. Tot în ăst timp, încălziți garnitura de varză (chiar în cuptorul cu microunde, că nu pățește nimic rău).

Am uitat să vă spun că înainte să vă apucați de mâncat desfaceți o butelie de vin roșu, sec. Eu am avut niște Montepulciano D’Abruzzo din recolta lui 2014. S-a potrivit de minune cu cotletele, varza și o bucată de mămăligă vârtoasă și rece.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Voi ați văzut fimulețul în care Gordon Ramsay pregătește cartofi noi sotați cu unt, usturoi și rozmarin? Eu l-am văzut. Și chiar am testat tehnologia (aici și aici). Au ieșit ca la carte în film:

De data aceasta, am încercat să repet experimentul, însă nu cu cartofi noi, care se fac muuult mai rapid, ci cu cartofi obișnuiți. Și am găsit și soluția ca să nu absoarbă prea mult ulei: pesmet. Am renunțat la usturoi, unt și rozmarin, așa că iese o chestie de la care nu se dau în lături nici vegetarienii. De asemenea, merge și de post.

Ce vă trebuie?

• 5 – 6 cartofi albi (din aceia “pentru salată”), uniformi ca mărime (cam 0,6 kg ± 50 g);
• 3 – 4 linguri de pesmet (l-am pregătit proaspăt, râșnind niște crutoane la care am adăugat și câteva frunze de busuioc verde);
• 1 linguriță de curcuma (turmeric);
• Sare și piper – după gust;
• Ulei vegetal pentru prăjit (un strat cam de 4 – 5 mm în tigaie).

Cum procedați?

Pesmetul e simplu de făcut, imaginile vorbesc de la sine:

Puneți cartofii la fiert (în coajă) într-o oală cu apă sărată și lăsați-i să fiarbă cam 10 minute, măsurate de când a început să clocotească apa;

Scurgeți-i și lăsați-i în strecurătoare, deasupra apei în care au fiert, să se mai aburească vreo 5 minute;

Curățați cartofii și tăiați-i în două, pe lungime;

Încingeți bine uleiul într-o tigaie antiaderentă și așezați cartofii în tigaie cu partea tăiată în jos, apoi presărați deasupra lor jumătate din curcuma;

Lăsați-i să se rumenească la foc potrivit vreo 5 – 6 minute, după care asezonați-i cu sare și piper, apoi turnați deasupra fiecărei jumătăți de cartof câte ½ linguriță de pesmet;

Mai lăsați-i 2 – 3 minute să se rumenească, apoi întoarceți-i și repetați asezonarea cu sare, piper, pesmet și curcuma și pe partea cealaltă;

Lăsați-i 5 – 6 minute să se rumenească, până când devin aurii, după care îi scoateți pe șervete absorbante, ca să eliminați excesul de ulei. Mare parte din ulei va fi absorbit de pesmet, asă că puteți îndepărta de pe cartofi pesmetul excedentar, că și-a făcut treaba (a aromatizat cartofii, i-a făcut crocanți și a “tras” uleiul).

Cartofii astfel pregătiți se pot consuma/mânca (alegeți Dvs. varianta corectă ) simpli, ori pot constitui o garnitură pentru pește sau carne la grătar. Eu i-am combinat cu niște șnițele de porc în sos de ceapă și nu s-au plâns.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Cine nu știe să prăjească niște cartofi? Probabil cartofii prăjiți au fost unul dintre primele preparate pe care v-ați încumetat să le gătiți. Asta nu înseamnă că nu puteți să vă îmbunătățiți și diversificați modalitatea de pregătire a lor. Câteva mici secrete care vă vor ajuta să obțineți niște cartofi crocanți pe dinafară, moi pe dinăuntru, cu o aromă ceva mai aparte, o să găsiți citind rândurile de mai jos. Ori privind pozele…

Se iau patru cartofi roz, potriviți ca mărime. Ajung pentru două porții de garnituri, sau pentru o porție de mâncare vegetariană, ori de post.

Se curăță, se spală, apoi se șterg.

Se taie pe lungime în 6 – 8 felii, cât mai apropiate ca mărime și se usucă între câteva șervete absorbante (ori prosoape textile curate).

Se încing 3 – 4 linguri de ulei de floarea-soarelui într-o tigaie antiaderentă, sau într-un wok.

Când uleiul este bine încins (o feliuță de cartof aruncată în tigaie trebuie să înceapă să sfârâie instantaneu) se adaugă cartofii și se rumenesc la foc mediu spre mare, cam 10 minute, amestecând sporadic în ei.

Se presară peste ei o linguriță de curcuma și una de boia dulce, se amestecă, apoi se mai rumenesc încă 3 – 4 minute.

Se asezonează cu sare și piper (după gust), apoi se scot cu o spumieră (ca să rămână pe ei cât mai puțin ulei). Se pot lăsa 1 minut pe șervete absorbante dacă vi se par prea uleioși.

Se mănâncă fierbinți. Simpli. Eventual cu murături. Ori cu carne. Ori cu pește. După preferințe ori după posibilități.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Aceasta nu este chiar rețeta originară de “Irish Pie”, dar se apropie binișor de ea. Rețeta – în linii mari – o am de la fiică-mea, care deține o vastă experiență în “food recycling” (concept conform căruia rămășițele preparatelor servite ieri la masă devin noua mâncare de astăzi). Candidații la reciclare pentru această plăcintă irlandeză au fost niște resturi de friptură de miel, apoi niște resturi de pulpă de curcan cu sos de smântână și niște “porcării” afumate. Berea, în schimb, a fost proaspătă

Ce vă trebuie?

• 75 – 100 g kaizer, bacon sau chiar slănină (șuncă) de porc;
• 1 lingură de smântână grasă (min 30% grăsime) de gătit (eu am înlocuit-o cu sosul de smântână recuperat de la friptura de pulpă de curcan cu sos de smântână);
• 200 – 250 g resturi de friptură (pot fi și amestecate: de exemplu, eu am pus niște resturi de pulpă de curcan și niște rămășițe de pulpă de miel făcută la cuptor);
• 3 – 4 fire de ceapă verde;
• 2 căței de usturoi;
• ½ ardei gras verde;
• ½ ardei gras roșu;
• 5 – 6 ciuperci champignon (albe sau brune);
• 50 – 75 g mazăre verde (congelată);
• 50 – 75 g morcovi baby (congelați);
• 250 mL bere Guinness;
• 1 pachet de aluat de foetaj;
• 1 gălbenuș de ou;
• ½ linguriță de oregano (opțional);
• Sare, piper – după gust.

Cum procedați?

• Tăiați baconul (slăninuța sau kaizerul – după caz) în bucățele mici.
• Dacă este cazul, scoateți de pe os carnea friptă (rămășițele de fripturi) și tăiați-o în bucăți mici.
• Curățați ceapa verde și usturoiul și tăiați-le rondele.
• Spălați (sau ștergeți bine ciupercile) și feliați-le.
• Curățați ardeii de sâmburi, nervuri, cotoare, apoi tăiați-i în cubulețe mici.

Pregătiți o formă de tort cu fund detașabil, pe care o tapetați cu hârtie de copt (doar fundul) și în care puneți – pe fund și pe margini – o foaie de aluat foetaj.

• Preîncălziți cuptorul la 210 – 220 ˚C.
• Încingeți o tigaie antiaderentă încăpătoare (eu am folosit wokul de la Tefal) în care rumeniți bucățelele de porc, 2 – 3 minute la foc potrivit, cât să-și lase grăsimea.
• Adăugați smântâna, apoi sotați în tigaie, timp de 2 minute, ceapa și usturoiul.
• Adăugați bucățelele de ardei gras și mai sotați încă 2 minute.
• Adăugați ciupercile feliate și căliți-le și pe ele 1 – 2 minute;
• Adăugați legumele congelate (mazărea și morcovul), acoperiți tigaia și lăsați-le să se înăbușe preț de vreo 5 minute (nu uitați să mai amestecați prin tigaie).
• Turnați peste compoziție berea Guinness, dați focul la mic și fierbeți încetișor tot amestecul vreun sfert de ceas (sau până scade lichidul aproape complet).
• Asezonați cu sare și piper, apoi adăugați rămășițele de friptură.
• Amestecați bine, eventual adăugați un praf de oregano și apoi luați tigaia de pe foc.

Turnați amestecul din tigaie în forma de tort tapetată cu foetaj, nivelați și acoperiți cu o altă foaie de aluat, lipind bine îmbinările (nu trebuie să folosiți neapărat Super-Glue pentru această operațiune).

Ungeți capacul din aluat cu gălbenuș de ou bătut și dați-i câteva găuri (ceva mai multe) cu vârful unui cuțit (nu de alta, dar să nu se transforme plăcinta voastră într-o bombă artizanală marca IRA, care să vă explodeze în cuptor).

Dați plăcinta la cuptorul preîncălzit pentru 45 – 55 de minute (dacă al vostru cuptor nu coace uniform, mai rotiți-o la jumătatea timpului, la 180˚ – în plan orizontal, nu vertical!)

Când plăcinta devine aurie, e semn că-i cam gata (dar nu strică nici testul cu scobitoarea).

O puteți trece de-acum pe o tavă sau un platou (e ușor de făcut, odată ce ați îndepărtat peretele cilindric detașabil al formei de tort) și duce la masă. Nu uitați să aveți la îndemână niște bere Guinness ținută la rece.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Tehnica asta de gătire “en papillote” sigur o știți. Chiar ați folosit-o când ați făcut friptură la cuptor cu “punga magică”. Să știți că este o metodă foarte bună, în special pentru pregătirea peștelui. Nu atât pentru că este mai sănătoasă decât frigerea pe grătar ori prăjirea în ulei încins, cât pentru faptul că nu prea puteți să dați greș. Dacă pe grătar ori în tigaie puteți să ardeți peștele ori să-l lăsați crud prin unele locuri, cu acestă tehnică n-o să pățiți astfel de pocinoguri. Iar dacă pățiți, înseamnă că faceți parte din cele sub 0,1 procente din populația adultă a planetei care, efectiv, n-are ce căuta într-o încăpere echipată cu dispozitive, echipamente și utilaje care se folosesc pentru prepararea hranei.

Se iau doi păstrăvi. Se curăță frumos de solzi, se eviscerează, se spală bine, apoi se lasă la scurs, ori se șterg cu șervete absorbante. Dacă-i găsiți gata curățați, e și mai bine. Vedeți să aibă cam ½ kg cu totul.

Se ung cu puțin ulei, se asezonează cu sare și piper, apoi se trec pe câte o bucată de foaie de copt. Se umplu cu usturoi, mazăre congelată, și morcovi baby congelați. Ce nu încape, se pune pe lângă. Sau pe deasupra, așa ca felia de lămâie.

Se împachetează bine foaia de copt care se strânge la capete cât mai etanș. Se pun păstrăvii astfel împachetați într-o tavă care la rândul ei se introduce în cuptorul în prealabil încins la 200 ˚C, unde se lasă cam 25 – 35 de minute (eventual, cam după 20 de minute, se pot întoarce “pachetele” cu păstrăv pe partea opusă). Cam după acest timp (cu atât mai lung cu cât peștele este mai mare) păstrăvul este gata. Fiert/copt în suc propriu. La fel și legumele.

Dacă vi se par puține legumele însoțitoare, și ca să nu vi se pară că mâncați excesiv de sănătos, mai puneți alături și vreo doi cartofi prăjiți. Și niște mujdei, ori un sos de iaurt cu usturoi. După preferințe.

Merge și ceva udătură pe lângă. La mine s-a nimerit să fie un Sauvignon Blanc. Demisec, de la 2013, direct din Beciul Domnesc.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

O ciorbă încropită pe “repede înainte”. Chiar dacă nu-i făcută în totalitate de la zero, are avantajul că nu te ține legat în bucătărie mai mult de un ceas. Pică numai bine când ți-e poftă de niște fasole și trebuie să te abții de la cârnați, ciolan sau alte afumături “porcoase”. Pentru că post, sau pentru că vegetarian – ca să mă exprim în limbaj de connaisseur.

Dacă v-ați îngrijit să puneți niscaiva zarzavat la borcan, ceva varză la murat și dacă mai aveți prin cămară vreo câteva conserve de fasole boabe (nu contează că-s mici sau mari, albe sau roșii, ieftine sau de la Bonduelle), ciorba-i ca și făcută. Dar s-o luăm logic:

Ce vă trebuie?

• 3 cutii (a 400 g) de conserve cu fasole boabe;
• 1 borcan (400 mL) cu zarzavat pentru ciorbă;
• 1 cutie mică (75 g) de pastă de tomate;
• 1 ceapă mare, albă, galbenă sau roșie;
• 1 L zeamă de varză (moare de varză);
• 3 L apă;
• 2 – 3 linguri de ulei vegetal (de floarea-soarelui e numa’ bun);
• 2 crenguțe de cimbru;
• 1 legătură de pătrunjel verde;
• ½ linguriță piper mixt proaspăt râșnit;
• Suplimentar, mai puteți adăuga: 2 morcovi, 1 păstârnac, 1 ardei capia.

Cum procedați?

Puneți la fiert, într-o oală încăpătoare (5 – 6 L), în circa 3 L de apă conținutul borcanului cu zarzavat conservat, la care adăugați uleiul, ceapa și ardeiul capia tăiate în cuburi mici, păstârnacul și morcovul tăiate în rondele subțiri;

Separat, puneți la fiert moarea de varză;

Cam în 20 – 25 de minute (măsurate de când începe să clocotească apa), legumele ar cam trebui să fie pătrunse;

Se adaugă în oală conținutul conservelor de fasole, cu tot cu zeamă – boabele nu trebuie scurse ori spălate de apa cu sare în care au zăcut (dacă suferiți de chemofobie, ar fi bine să vă mutați cu lectura în altă parte) și se lasă să dea un clocot;

Se adaugă pasta de tomate și moarea de varză clocotită și se asezonează cu piper; sare nu cred c-ar mai avea nevoie – ar trebui să fie suficient de sărată de la moare, zarzavatul conservat și de la fasole;

Se adaugă cimbrul, se mai dă un clocot, apoi se ia de pe foc, se presară pătrunjelul tocat și se acoperă oala cu capacul.

Se poate servi fierbinte sau rece, însoțită de o ceapă roșie cu sare, de un ardei iute, o coajă de pâine, ori o bucată de mămăligă rece – pe alese, după gustul fiecăruia.

Iar dacă aveți mai mult timp la dispoziție și religia vă permite ( ), încercați și varianta aceasta. N-o să regretați!

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Născut și crescut în Ardeal, am aflat destul de târziu care este diferența dintre sarmale și sărmăluțe. Că dacă ești în Moldova și te-ntreabă gazda câte sarmale să-ți pună-n blid și tu zici “doar două” (“decât două” spui doar dacă ești capitalist), o să se uite toți (co)mesenii la tine ca la alienși.

Eu așa am pățit când am fost invitat la masă de către bunica viitoarei (la data respectivă) mele soții. După multe insistențe (c-așa-i în Moldova, nu ca-n Ardeal, unde te-ntreabă o dată “Mânci?” și dacă ești mai sfios și zici “Nu”, apăi flămând rămâi, că a doua oară nu te mai întreabă) am acceptat, cu greutate, trei. Și-am căpătat o farfurie aproape nudă, în care se lăfăiau trei sărmăluțe puțin mai mari decât unghia degetului mare.

Astea din poza de mai jos sunt duble față de cele pe care le făcea “Duna”, Dumnezeu s-o odihnească în pace. S-a stins anul trecut, la aproape 98 de ani.

Ce vă trebuie?

• 2 – 3 căpățâni de varză murată;
• umplutură;
• 2 – 3 căni de apă.

Pentru umplutură:

• 1 borcan mare (820 mL) cu ghebe conservate la sare;
• 1 ½ căni de orez cu bob rotund;
• 2 morcovi mari;
• 4 cepe roșii mari;
• 1 cutie (150 g) pastă de tomate 28%;
• 2 – 3 linguri de ulei vegetal (floarea-soarelui) pentru călit legumele și orezul;
• 2 linguri de mălai;
• 100 – 150 mL ulei de măsline;
• 1 legătură de pătrunjel verde, tocat;
• ½ cană de apă;
• Sare, piper – după gust.

Cum procedați?

Întrucât ghebele au fost conservate în sare, trebuie puse de seara la desărat. Se îndepărtează stratul gros de sare de deasupra ghebelor și acestea se pun în apă caldă, care se schimbă de 2 – 3 ori. Când nu se mai simte sarea (gustați-le) se pun la scurs, iar după ce s-au scurs bine se toacă mărunt (se dau prin mașina de tocat ori prin robotul de bucătărie).

Se curăță ceapa și morcovii și se toacă mărunt. Ceapa se amestecă cu o linguriță de sare grunjoasă și se lasă 10 – 15 minute să se înmoaie.

Într-o tigaie încăpătoare se încinge uleiul de floarea soarelui, în care se călește apoi ceapa, la foc potrivit, timp de 3 – 4 minute.

Se adaugă morcovul tocat/ras și se mai călește încă 2 minute.

Se adaugă orezul, se amestecă bine, se călește 1 – 2 minute, apoi se stinge cu ½ cană de apă.

Se adaugă pasta de tomate, se mai călește 2 minute amestecând continuu, apoi se ia tigaia cu compoziția de pe foc.

Într-un castron încăpător se amestecă ghebele tocate cu compoziția călită, în care se adaugă 2 linguri de mălai, uleiul de măsline și pătrunjelul tocat.

Se amestecă bine și se potrivește gustul de sare și piper.

De aici, misiunea mea s-a cam terminat. Am în familie o expertă în învârtit sarmale (sora soției mele), căreia nu vreau să-i iau pâinea de la gură. Observ, iau aminte și fac poze.

În continuare se pregătește varza. Se aleg foile întregi, se îndepărtează nervurile mai groase și se lasă câteva minute în apă călduță, la desărat, apoi se scurg bine.

Începe umplerea foilor de varză, și iată prima sărmăluță:

Și următoarele 84:

Pe fundul oalei de lut se pune un pat de varză tocată (se pot folosi și nervurile rămase de la croirea foilor), pat pe care se așează în straturi, sarmalele.

La sfârșit, ultimul strat de sarmale se acoperă cu câteva foi întregi de varză. Se completează încet-încet cu apă, cât cuprinde.

Se pune capacul oalei și se dă la cuptor, la o temperatură cât mai mică (cât să nu se stingă flacăra). Se lasă sarmalele să fiarbă în lege lor, încetișor, 2 – 3 ceasuri, verificând sporadic să nu rămână fără apă. Când varza de deasupra este fiartă, cu siguranță sunt pătrunse și sarmalele.

E timpul s-o punem de mămăligă

Sarmalele astfel pregătite se pot mânca fierbinți sau chiar reci. Cu mămăligă aburindă, eventual un ardei iute. Chiar dacă-s “de post” se împacă foarte bine cu o lingură – două de smântână. Și cu un pahar de vin. Fie el alb, rece și sec, fie un rubiniu sprințar.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Aveam o conopidă și nu prea eram hotărât cum s-o pregătesc. Așa că am cerut ajutorul comunității online. Am primit o sumedenie de sfaturi, atât de la cei care urmăresc pagina de Facebook a blogului, cât și de la foarte mulți membri a două mari grupuri culinare: Pasiunea mea, bucătăria și Cocina Rumana / Bucătăria Românească. Am aflat multe lucruri interesante, multe noutăți, care m-au băgat și mai tare în ceață. Așa că, până la urmă, “I did it my way”. Am fugit și-am mai luat încă o conopidă (să nu rămân fără materie primă), plus ceva bacon și niște feliuțe ceafă de porc crud-uscată. Restul le-aveam prin casă. M-am pus pe treabă și iată ce-a ieșit…

Ce vă trebuie?

• 2 căpățâni de conopidă, cam de câte ½ kg bucata;
• 300 g bacon feliat subțire;
• 80 g ceafă de porc crud-uscată, feliată subțire;
• 400 mL smântână pentru frișcă (sau de gătit) cu 30% grăsime;
• 150 – 200 g brânză Gorgonzola cremoasă (dar merge și picantă);
• 20 + 20 g unt (80% grăsime);
• 4 linguri de pesmet;
• Piper – după gust;
• 50 – 75 g parmezan ras (sau cașcaval, Grana Padano, Pecorino – o brânză tare);
• ¼ legătură pătrunjel verde, tocat – pentru decor.

Cum procedați?

Desfaceți conopida în buchețele aproximativ egale ca mărime și lăsați-o cam 30 – 45 de minute într-un vas cu apă călduță în care ați dizolvat 3 – 4 linguri de sare grunjoasă. În caz că are “chiriași”, aceștia își vor părăsi rapid locuința.

Opăriți buchețelele de conopidă vreme de 5 minute în apă clocotită în care ați pus o liguriță de sare, apoi o scurgeți bine.

Între timp, ungeți o tavă încăpătoare cu unt și tapetați-o cu pesmet. Preîncălziți cuptorul la 200 – 220 ˚C.

Acum vine partea cea mai nasoală delicată: înveliți fiecare buchețel de conopidă cu 2 – 3 fâșiuțe de bacon, apoi așezați frumos buchețelele în tavă, într-un singur strat. Asezonați cu piper. Dacă vă mai rămân buchețele mai mici de conopidă, nu-i bai. O să le folosiți și pe acelea, mai încolo.

Dați tava la cuptor, pentru 4 – 5 minute, apoi încă 3 – 4 minute cu flacăra din boltă. În felul acesta, baconul se va rumeni lejer.

Cât timp stau buchețelele înfășate la cuptor, pregătiți sosul gorgonzola:

Topiți celelalte 20 g de unt într-o crăticioară, iar în untul topit adăugați smântâna, asezonați cu piper (sare nu este necesară, brânza Gorgonzola fiind suficient de sărată) și dați un clocot.

Adăugați brânza gorgonzola tăiată în cuburi mici și amestecați până când se încorporează în sos, apoi mai puneți 2 – 3 buchețele mici de conopidă opărită, pe care le zdrobiți în sos. Mai dați un clocot.

Turnați sosul cât mai uniform în tava cu conopidă, iar deasupra tapetați cu feliuțe de ceafă de porc și de bacon. Asezonați cu piper. (Dacă v-au mai rămas buchețele mici de conopidă, puneți-le și pe acestea în tavă, printre buchețelele învelite în bacon. Dacă nu, nu).

Reduceți temperatura cuptorului la 180 – 200 ˚C și dați tava la cuptor pentru 35 – 40 de minute. Opriți focul, presărați peste conținutul tăvii parmezan ras și puneți-o în cuptor încă 5 minute (cu focul stins).

Serviți fierbinte, eventual decorată cu pătrunjel proaspăt tocat. Pentru băutorii de vin recomand un pahar de Sauvignon Blanc demisec. Iubitorilor de bere, le destăinuiesc un secret: merge foarte bine conopida cu bacon și sos gorgonzola cu un pahar de Guinness.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Putem face multe… Supă, ciorbă, piftie, tocăniță, friptură, ciulama, mâncare rece, chiftele sau crochete, salată “boeuf” ș.a.m.d. Când ai însă un singur “ciocănel”, nu prea mare (450 – 550 g), trebuie să te limitezi la maximum două feluri, pentru cel mult trei persoane. Plecând de la un astfel de ciocănel rătăcit prin congelator, și cu ce-am mai găsit prin casă, am reușit, cu un minim de efort, să pregătesc un prânz alcătuit din două feluri: o supă cu găluște și un “stir-fry” în stil asiatic.

Ce vă trebuie?

Pentru supă:

• 1 pulpă inferioară de curcan, cam de 450 – 550 g, proaspăt scoasă din congelator;
• 2 cartofi albi (am folosit unul “dublu”);
• 1 ceapă albă, mărișoară;
• 1 păstârnac mare;
• 1 lingură de morcov deshidratat (mergea un morcov proaspăt, dar nu se găsea prin zonă la ora respectivă);
• 1 lingură de ardei deshidratat (aceeași problemă ca și cu morcovul);
• ½ legătură de pătrunjel verde (sau 1 – 2 lingurițe de pătrunjel uscat);
• Sare și piper – după gust;
• Multă apă .

Pentru găluște:

• 2 ouă;
• 3 – 4 linguri de griș;
• 1 praf de sare.

Pentru stir-fry:

• Carnea recuperată de pe pulpa din care ați făcut supa;
• Cartoful (cartofii) și păstârnacul din aceeași supă;
• 1 cățel de usturoi;
• 1 bucată de ghimbir proaspăt de mărimea degetului mare;
• 3 – 4 fire de ceapă verde;
• 1 + 1 linguri de ulei vegetal (de măsline, de sâmburi de struguri, ori chiar de floarea-soarelui);
• 1 lingură de sos Worcester;
• 1 lingură de sos Teryiaki;
• 2 linguri de sos de soia;
• 200 – 250 mL bere brună;
• Sare (am folosit sare marină colorată cu boia afumată) și piper – după gust.
• Cum procedați?

Mai întâi, supa:

Puneți la fiert în vreo 2 L de apă pulpa de curcan, așa congelată cum este și spumuiți când este cazul;

Curățați cartofii, păstârnacul și ceapa;

După ce carnea a fiert cam un ceas, adăugați în oală legumele curățate, inclusiv morcovii și ardeii deshidratați și mai lăsați-le la fiert cam încă vreun ceas;

Strecurați supa și păstrați deoparte pulpa de curcan, cartofii și păstârnacul; restul (ceapa și legumele deshidratate) se pot arunca;

Asezonați supa cu sare și piper (dacă vi se pare că este prea concentrată, mai diluați-o cu o cană – două de apă fierbinte).

Găluștele pentru supă:

Separați albușurile de gălbenușuri;

Bateți bine gălbenușurile, până când se deschid la culoare;

Bateți albușurile spumă, împreună cu un praf de sare;

Amestecați albușurile și gălbenușurile bătute și adăugați peste ele, în ploaie, amestecând continuu cu o furculiță, grișul, până când obțineți un aluat omogen, suficient de consistent cât să nu vă cadă din lingură;

Cu o linguriță luați porțiuni din aluat și scufundați-le în supa care trebuie să clocotească (la foc mic);

Lăsați găluștele să fiarbă la foc mic (având grijă să nu se lipească între ele) cam 15 – 20 de minute, după care luați supa de pe foc, adăugați pătrunjelul tocat și acoperiți-o. Țineți-o așa preț de măcar 5 minute, apoi vedeți dacă mai necesită sare ori piper.

Cât fierb găluștele în supă, vă puteți apuca de stir-fry:

Curățăți bine toată carnea de pe oase, îndepărtând pielea, tendoanele și cartilajele, apoi rupeți carnea în bucăți mici;

Lăsăți la marinat bucățile de carne 15 – 20 de minute cu sos Worcester și sos Teriyaki;

Tăiați cartofii și păstârnacul în cuburi mici;

Curățăți usturoiul și ghimbirul și tăiați-le în două;

Într-un wok încingeți o lingură de ulei la foc iute, iar apoi căliți în el usturoiul și ghimbirul, nu mai mult de 30 – 40 de secunde, cât să se aromatizeze uleiul, după care aruncați-le;

În uleiul astfel aromatizat căliți (tot la foc iute) 2 – 3 minute carnea marinată, amestecând continuu;

Adăugați sosul de soia și mai căliți 1 – 2 minute, până când se evaporă lichidul, apoi asezonați cu piper și stingeți cu bere neagră;

Reduceți focul la mediu și căliți în continuare (cam încă 3 – 4 minute) până când berea se evaporă și carnea se caramelizează;

Scoateți carnea într-o farfurie tapetată cu șervete absorbante, care vor reține excesul de grăsime;

Puneți din nou wokul la încins, adăugați restul de ulei și apucați-vă de călit (la foc mediu) cartofii și păstârnacul;

Asezonați cu sare și piper și rumeniți legumele (nu uitați să amestecați ori să scuturați wokul) încă vreo 5 minute;

Acum puteți adăuga ceapa verde, pe care în prealabil ați spălat-o și ați tăiat-o în rondele fine;

După 3 minute, puneți peste amestecul din tigaie carnea, amestecați bine timp de 1 – 2 minute, luați de pe foc și acoperiți wokul cu un capac.

Lăsați 3 – 4 minute la odihnă (ori până când vă zorbiți zupa), întru întrepătrunderea aromelor. Apoi, lângă această “chinezărie” puteți pune un ardei copt, dres cu puțin ulei, din aceia de care v-ați îngrijit azi-toamnă să-i conservați. Merge și-un pahar de vin, de care aveți, nu-i momentul să faceți nazuri ori wine-pairing.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Alte preparate din curcan, aici.

Dacă în majoritatea articolelor de până acum vă povesteam despre modul în care se poate obține un anumit preparat, astăzi voi aborda problema puțin diferit: am o anumită materie primă – ce-aș putea face ca s-o valorific cât mai bine?

Totul a pornit de la faptul că de mult nu mai mâncasem o supă de vițel, așa că am pornit în căutarea ingredientului de bază perfect care se pretează la așa ceva. Am găsit la măcelăria din piața o bucată de rasol de vițel, cu os, nu prea mare, cam de 800 g. Am rugat măcelarul să mi-o tranșeze și am plecat cu patru felii frumoase de carne marmorată, cu puțin os și măduva aferentă:

Ca să încropesc supa am trecut și pe la zarzavagioaicele venite din zona Pașcanilor, de la care m-am procopsit cu o țelină mică (250 g), o legătură de rădăcinoase (doi morcovi, doi pătrunjei, un păstârnac) și o legătură de pătrunjel verde. O ceapă mică albă și doi cartofi mai aveam pe-acasă.

Am pus carnea la fiert cam într-un litru – un litru și jumătate de apă, și m-am apucat să curăț și să tai legumele în bucăți mari. Ceapa am lăsat-o întreagă.

După ce am fiert carnea la foc potrivit cam un ceas și jumătate (spumuind-o când a fost cazul), am pus în oală legumele, o cană cu apă clocotită și am continuat fierberea încă o jumătate de oră. Am scos apoi legumele și le-am lăsat să se răcească încet. Ceapa am aruncat-o.

Am strecurat supa, ca să rețin carnea, care parțial s-a desprins de pe oase, și măduva. Cu măduva n-am mai apucat să fac nimic, a dispărut rapid după ce a fost întinsă pe niscaiva pâine prăjită. Deci mulțumiți-vă cu ea pozată în strecurătoare.

Supa limpede rezultată era foarte concentrată (cred că erau cel mult 1,5 – 1,7 L). Răcită, porționată și pusă în congelator ar fi fost o bună bază pentru niște sosuri sau chiar tocănițe. Cum acestea nu erau în program, am mai adăugat peste ea vreo 3 – 4 căni de apă clocotită, am asezonat-o cu sare și piper, iar după încă un clocot am luat-o de pe foc și i-am adăugat o mână genereoasă de pătrunjel verde tocat.

Între timp am fiert separat, în apă cu sare, niște fidea (cam 125 g). Și astfel a ieșit supa, cu gustul inconfundabil de supă de vită:

Ce s-a întâmplat cu legumele și carnea rămase? Inițial ideea era să fi făcut un sos de hrean pentru rasol, iar legumele să le fi dat puțin la cuptor, drept garnitură. Am constatat însă că n-aveam hrean, iar orele erau destul de înaintate pentru un alt drum la piață. Așa că am virat spre o salată boeuf, de data asta chiar cu “boeuf”, recte vițel.

Am ales cu grijă carnea de pe oase – n-a fost nevoie să o toc: era atât de fragedă încât se rupea numai bine în bucăți de dimensiunile corespunzătoare salatei.

Am mai pus peste legumele tăiate în cuburi mici o cutie de mazăre (250 g), vreo 2 – 3 castraveciori murați tăiați mărunt și apoi bine scurși și, evident, bucățelele de rasol fiert.

Am legat totul cu o maioneză rapidă făcută dintr-un gălbenuș crud, o lingură de muștar, un praf de sare, un strop de zeamă de lămâie și 200 mL de ulei de floarea-soarelui.

Am echilibrat gusturile: dulce, sărat, acru, iute, mai adăugând – dacă era cazul – sare, piper, muștar picant, zeamă de lămâie.

Am lăsat-o peste noapte la rece pentru a se îmbina aromele, iar a doua zi am aranjat-o cam așa:

Să recapitulăm: 800 g rasol de vițel, o țelină mică, doi cartofi, o ceapă albă medie, o legătură de rădăcinoase (morcov, pătrunjel, păstârnac), ½ pungă de fidea, o legătură de pătrunjel verde, sare, piper. Asta a fost supa.

În plus, pentru salată: carnea și legumele recuperate din supă, 250 g mazăre din conservă, 2 – 3 castraveciori murați (ar fi mers și un gogoșar în oțet, dar n-am mai desfăcut ditamai borcanul doar pentru atâta), maioneză (1 gălbenuș crud, un strop de zeamă de lămâie, 1 lingură de muștar, 200 mL ulei), sare și piper.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

I-aș fi zis simplu “sos ragù”, dar mi-ar fi sărit la jugulară toți “experții” în bucătărie italiană, care limitează utilizarea termenului doar la ceea ce Accademia Italiana Della Cucina numește sosul clasic Ragù Alla Bolognese (Cum se pregătește acest sos vă povestește Laura Laurențiu, pe blogul ei). Aceeași academie mai listează încă alte 6 (șase) tipuri de ragù bazate pe carne de miel, pui, vită, porc, ori chiar de cal. Cum zicea cineva într-un comentariu la o rețetă de-a lui Adi Hădean (rețetă din care m-am inspirat pentru acest sos), ragù este mai degrabă un concept decât un preparat unicat.

Sosurile ragù se asociază de regulă cu pastele (inclusiv lasagna), însă această asociere nu este restrictivă.

Ce vă trebuie?

• 400 g șunculiță țarănească (de porc, evident);
• 100 g slănină de porc;
• ½ kg roșii proaspete (sau o conservă de 400 g de roșii cuburi în bulion);
• 2 cepe albe, mici;
• 4 căței de usturoi;
• 2 morcovi potriviți;
• 2 ciuperci champignon (albe sau brune);
• 2 – 3 linguri de pastă de ardei;
• 2 linguri de ulei de măsline;
• 150 – 200 mL vin roșu, sec;
• ½ linguriță busuioc uscat;
• ½ linguriță oregano uscat;
• 2 foi de dafin;
• Sare și piper – după gust.

Cum procedați?

Dacă folosiți roșii proaspete, va trebui să le decojiți. Ca să vă fie mai ușor, crestați-le în cruce la vârf și opăriți-le timp de 1 minut în apă clocotită. În felul acesta, pielițele se vor desprinde foarte ușor.

Roșiile decojite dați-le prin mixerul vertical, sucul obținut îl veți folosi ceva mai încolo.

Curățați morcovul și dați-l prin răzătoarea mică.

Curățiți ceapa și usturoiul și tăiați-le (pe cepe) în sferturi;

Spălați, scurgeți și feliați ciupercile.

Șunculița și slănina tăiați-le în cuburi mici, apoi tocați-le fin (la robot sau prin mașina de tocat).

Tocați mărunt ceapa și usturoiul și, separat, ciupercile.

Într-un wok antiaderent încăpător încingeți uleiul și căliți în el, la foc iute, amestecul de ceapă și usturoi. Cam 2 – 3 minute, până se înmoaie.

Adăugați apoi morcovul ras și mai căliți încă 3 minute.

Adăugați șunca și slănina și căliți totul la foc mediu, amestecând continuu, încă vreo 10 minute.

Adăugați vinul roșu și reduceți focul la mic. Amestecați vreo 10 minute, să scadă și să se evapore alcoolul din vin.

Adăugați jumătate din sucul de roșii (sau conserva de cuburi de roșii în bulion) și mai fierbeți tot amestecul 8 – 10 minute, apoi adăugați ciupercile tocate, foile de dafin, oregano, asezonați cu sare și piper.

Adăugați restul de suc de roșii, pasta de ardei și busuiocul, apoi fierbeți totul la foc foarte mic, cu wokul acoperit parțial, încă 2 – 3 ore (sau până când scade suficient sosul și se separă uleiul).

În acest moment sosul ragù este gata.

Poate fi folosit ca atare, sau poate fi ținut la frigider 2 – 3 zile, dacă nu-l folosiți pe loc. Dacă pregătiți cantități mai mari, după ce se răcește puteți să-l porționați în caserole de 300 – 350 g (cât credeți că folosiți odată) și să-l păstrați (maximum 2 – 3 luni) la -18˚C, în congelator.

Eu l-am congelat și l-am folosit apoi, peste vreo lună, la o porție de lasagna.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Spre deosebire de “ochiurile neromânești”, care sunt prăjite în grăsime, ochiurile mioritice se pregătesc în apă. Se pare că alte nații, invidioase pe acest preparat autohton, n-au vrut cu nici un chip să le zică Oeufs Roumains sau Romanian eggs. Francezii le-au botezat “œufs pochés”, iar englezii, luându-se după ei, le zic “poached eggs”. Ouă poșate, adicătelea.

Ca să poșați ouăle, luați o oală mare în care puneți la fiert 1 – 1,5 L de apă cu o lingură de sare și 3 – 4 linguri de oțet. Spargeți ouăle separat, cu grijă să nu amestecați albușul cu gălbenușul. Când apa dă semne că vrea să fiarbă (apar niște bule mici de abur pe fundul oalei), răsturnați cu grijă ouăle (nu prea multe odată, ca să aibă loc să înoate) în apa clocotită. Cu o spumieră puteți aduna albușul peste gălbenuș. Acuma ori reduceți focul la minimum posibil, ori luați oala de pe foc și așteptați între 3 și 5 minute, în funcție de cât de moale vreți să fie gălbenușul. După ce expiră timpul pe care vi l-ați propus, tot cu spumiera scoateți pe rând ouăle din oală. Unii zic că ar fi bine să le scufundați în apă cu gheață, ca să opriți procesul de coagulare a proteinelor din ou, dar se poate și fără.

Separat, într-o crăticioară, topiți niște unt, pe care îl turnați apoi în farfurie, peste ouă. Asezonați cu sare și piper, ori chiar cu muștar (eu pun muștar și pe ouăle fierte, uneori și pe cele prăjite). Merg bine cu (sau pe) pâine prăjită.

Ouăle preparate în acest mod sunt mai sănătoase decât cele prăjite în ulei. În anii ’80 ai secolului trecut mâncam mai sănătos, întrucât ouăle se găseau destul de rar (exista însă din belșug “praf de ouă integral”), iar uleiul era raționalizat: 0,5 L pe lună, de persoană. Și erai fericit când prindeai ulei de floarea-soarelui, că de obicei se distribuia ulei de rapița vrac, direct din butoi. Acuma ne uităm ca uleiul extravirgin de măsline să fie neapărat produs în Italia. Alte vremuri.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

P.S. Niște ochiuri românești ceva mai elaborate, găsiți aici:

Am să vă dezvăluiesc acum secretele unui mușchiuleț de porc copt/înăbușit/rumenit, cu care să vă dați pe spate musafirii. Nu puteți să-l greșiți nici dacă aveți două mâini stângi. Totul este să folosiți ingrediente de calitate și să respectați procedura. Asta de mai la vale.

Ce vă trebuie?

Pentru două porții aveți nevoie de:

• 1 mușchiuleț de porc, cam de 350 – 400 g;
• 3 – 4 căței de usturoi;
• 2 linguri de ulei din sâmburi de struguri;
• 2 – 3 frunzulițe de salvie;
• 1 crenguță de rozmarin;
• 200 mL bere brună (Ursus ori Silva);
• 1 praf de sare afumată;
• Piper – după gust.

Pentru garnitură mai aveți nevoie de:

• 5 – 6 cartofi mici, albi, lunguieți, nefăinoși (speciali pentru salată);
• 1 cățel de usturoi;
• 2 lingurițe de ulei aromatizat cu piper roșu, ardei iute, foi de dafin (din gama Deluxe de la Lidl);
• Sare și piper – după gust.

Cum procedați?

Ștergeți bine mușchiulețul de porc, asezonați-l cu sare afumată și piper, apoi masați-l cu jumătate din cantitatea de ulei (restul de ulei îl folosiți ca să ungeți tava în care veți prepara friptura).

Așezați mușchiulețul în tava unsă cu ulei și presărați-l cu frunze de salvie și ace de rozmarin, apoi puneți în tavă cățeii de usturoi, necurățați, zdrobiți cu latul cuțitului.

Adăugați bere în tavă, până la jumătatea mușchiului, acoperiți tava cu o folie de aluminiu și dați tava la cuptorul în prealabil preîncălzit la 200 ˚C.

Rumeniți mușchiulețul în tava acoperită cam o oră, întorcându-l pe partea cealaltă la jumătatea timpului, apoi dați folia jos și mai rumeniți carnea câte 10 minute pe fiecare parte, fără folie.

Scoateți mușchiul din tavă, înfășurați-l în folie de aluminiu și lăsați-l la odihnă 10 minute, înainte de a-l felia. în felul acesta sucurile se reîntorc în masa de carne, conferindu-i mai multă frăgezime.

Pentru garnitură, prefierbeți cartofii în coajă, timp de 10 minute, în apă cu sare.

Curățați-i, tăiați-i în sferturi pe lungime și asezonați-i cu sare, piper și ulei aromatizat.

Frecați bine tava în care veți coace cartofii cu un cățel de usturoi tăiat în jumătate și ungeți-o cu foarte puțin ulei, apoi așezați cartofii în tavă într-un singur strat, acoperiți tava cu folie de aluminiu și dați-o la cuptor (200 ˚C) pentru 40 de minute + încă 10 minute fără folie.

Scuturați când și când tava, astfel încât cartofii să se rumenească uniform, pe toate părțile.

Pe lângă feliile de mușchiuleț fript cu cartofi rumeniți puteți adăuga o salată de varză murată, asezonată cu puțin ulei și pier. De asemenea nu trebuie să lipsească un pahar de vin bun (cu toate că regulile scrise și nescrise ale gastronomiei spun că friptura se servește însoțită de aceeași băutură folosită la prepararea sa). Vă recomand un Cabernet Sauvignon de Sâmburești. Al meu a fost din recolta lui 2010 și n-am avut reclamații.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Înainte de ’89 era la ordinea zilei aperitivul denumit “pastă de pește”, care stătea la loc de cinste alături de salata “de boeuf” făcută cu bucățele de parizer. Pasta de pește a acelor vremuri necesita puține ingrediente, relativ accesibile: conserve de pește în ulei și margarină, sare și piper, eventual niște ceapă. Cine-o făcea cu unt (plin de apă și acela) era ori nomenclaturist, ori gestionar pe undeva.

Varianta postrevoluționară pe care vreau să v-o prezint nu conține unt sau margarină; nu că nu s-ar găsi, ci pentru că acum este la modă să mâncăm “sănătos”, fără grăsimi saturate, fie ele de origine animală (untul), ori vegetală (margarina). Așa că i-am pus avocado, plus încă vreo câteva ingrediente pentru pata (petele) de culoare.

Ce vă trebuie?

• 1 conservă mică (90 g) de sardele în ulei (eventual cu lămâie);
• 1 conservă (185 g) ton bucăți în ulei picant;
• 2 fileuri de anșoa în ulei;
• 1 avocado bine copt;
• 1 bucată de praz de 10 – 12 cm (partea verde);
• 1 ceapă roșie, mică;
• 2 – 3 căței de usturoi;
• 3 – 4 roșii cherry;
• 1/3 castravete de seră;
• ½ legătură de pătrunjel verde;
• 1 ardei iute roșu (chilli) mic;
• Zeama de la ½ limetă (sau de la ½ lămâie mică, dacă nu găsiți limetă);
• Sare și piper – după gust.

Cum procedați?

Luați un castron încăpător în care adăugați rând pe rând:

• sardelele scurse de ulei și zdrobite cu furculița (nu aruncați uleiul, îl adăugați la final dacă vi se pare amestecul prea “uscat”);
• usturoiul curățat și zdrobit în presă;
• ceapa roșie tocată mărunt;
• prazul tăiat pe lungime în sferturi și apoi tocat mărunt;
• bucata de castravete curățată și tocată mărunt;
• roșiile cherry, de asemenea mărunțite;
• pătrunjelul tocat fin;
• miezul de avocado, tăiat în cuburi mici (după ce adăugați avocado, stropiți-l imediat cu zeama de limetă, pentru a nu se oxida;
• fileurile de anșoa tăiate în bucăți mici;
• bucățile de ton (scurse de ulei) zdrobite cu furculița.

Asezonați cu sare și piper, apoi amestecați bine totul cu furculița, până când obțineți o pastă suficient de omogenă. Dacă e necesar, mai adăugați puțin ulei de la sardele. Ornați după cum vă pricepeți și serviți pe bucăți de pâine prăjită, ca aperitive. Merg cu un shot de vodcă sau, mai bine, de tequila.

S-aveți poftă și să ne vedem sănătoși!

“Fabricarea” unei supe limpezi necesită, de cele mai multe ori, utilizarea unor legume: morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină, cartof, ceapă… După ce au fiert în apa care a devenit supă, legumele respective sunt demobilizate (Der Mohr hat seine Schuldigkeit getan, der Mohr kann gehen). E păcat însă ca “maurul”, adicătelea legumele fierte, să plece la gunoi. Se pot transforma în piure (ca aici sau aici), în salată à la Russe, salată Boeuf, ori salată de ton cu legume. Sau pot fi folosite ca atare sau date la cuptor, cu sau fără sos, drept garnituri pentru diverse cărnuri (vezi aici și aici).

La cea mai recentă supă pe care am încropit-o, am pus legume din belșug: o țelină mărișoară, doi cartofi albi, 2 pătrunjei, 3 morcovi, 1 păstârnac și-o ceapă roșie. Legumele le-am tăiat în bucăți mari (mai puțin ceapa, care a rămas întreagă), pentru a le putea pescui mai ușor ulterior din supă.

După ce am extras legumele fierte, am dres supa (sare, piper, pătrunjel verde tocat).

Apoi am mărunțit legumele (nu prea tare), am mai adăugat o mână de mazăre congelată și câteva fire de ciuperci de pădure deshidratate, le-am asezonat cu sare, piper și puțin ulei aromatizat cu foi de dafin, ardei iute și piper roșu (ulei Deluxe luat de la Lidl), apoi le-am dat pentru 25 – 30 de minute la cuptor (preîncălzit în prealabil la 200 ˚C), cât să se pătrundă mazărea și să se rumenească lejer celelalte ingrediente.

A rezultat o minunăție de garnitură viu colorată, garnitură pe care am potrivit-o cu un filé de somon cu ierburi toscane, cuptorizat și el, și-un pahar de Zghihară de Huși.

Somonul a fost cam “de-a gata”, adică un semipreparat congelat luat de la Lidl: 700 g de filé de somon, glazurat cu un amestec de condimente: praf de roșii, ceapă, ardei gras, piper alb, semințe de muștar, sare, busuioc, pătrunjel, cimbru, dextroză, amidon din cartofi, ulei de rapiță (v-am citat de pe ambalaj).

Pentru cei mai puțin familiarizați cu statul prin bucătărie, un astfel de semipreparat este o opțiune bună: se gătește ușor și rapid, fără bătăi de cap, iar prețul este comparabil cu cel al fileului de somon proaspăt – circa 45 lei/kg.

Am lăsat filéul de somon să se decongeleze lent, peste noapte, la frigider. L-am trecut apoi în tavă, pe o foaie de copt unsă cu puțin ulei (l-am așezat cu pielea în jos și cu condimentele-n sus, nu invers).

L-am dat la cuptorul preîncălzit la 180 – 190 ˚C vreme de 35 de minute, după care, în final, l-am rumenit 2 – 3 minute cu flacăra din bolta cuptorului.

Și cam asta a fost tot. Din bucata mare de somon ies cam patru porții “normale” sau două – trei pentru flămânzi.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Cu toate că zilele astea se împlinesc trei ani de când scrijelesc din tastatură pe coala de pixeli a blogului, după puțin peste 600 de articole publicate, în care sunt imaginate (mai mult sau mai puțin), gătite, fotografiate, mâncate și apoi povestite mai bine de 550 de preparate culinare, se pare că n-am prea evoluat, dacă scriu tot despre șnițel cu piure.

Cred că șnițelul cu piure este plasat, între preferințele românilor, imediat după celebra ceafă de porc la grătar cu cartofi prăjiți, liderul absolut. Este o mâncare simplă, nepretențioasă și, cel mai important pentru cei mai mulți dintre noi, sățioasă. După zeci de ani de privațiuni în domeniul alimentației, suntem încă tributari conceptului că mâncarea trebuie să fie mai degrabă multă și spornică, decât puțină și rafinată.

Fără să umplem cu vârf farfuria, fără pané înecat în grăsime și cu puțină grijă în ceea ce privește aranjarea farfuriei (plating – pentru cei care nu înțeleg ce înseamnă aranjarea farfuriei), putem transforma banalul șnițel cu piure într-un preparat culinar atractiv.

Ce vă trebuie?

Pentru șnițele:

• Un sfert de piept de curcan (cam ½ kg), dezosat și fără piele;
• 2 ouă;
• 4 – 5 linguri de pesmet;
• Ulei pentru prăjit (o cantitate suficientă ca șnițelele să fie scufundate până la jumătate în ulei);
• Sare (marină) și piper (mozaic) – după gust.

Pentru piure:

• 3 – 4 cartofi albi (există la Carrefour Market săculeți cu cartofi special pentru supă sau piure, de Târgu Secuiesc);
• 1 țelină mică sau ½ țelină mare;
• 50 g unt;
• ½ legătură de pătrunjel verde;
• Sare – după gust.

Pentru ciupercile sotate:

• 400 g ciuperci champignon brune (în lipsă merg și cele normale, albe);
• 2 – 3 fire de ceapă verde;
• 2 – 3 căței de usturoi;
• 1 lingură de ulei vegetal (în ordinea preferințelor: măsline, sâmburi de struguri, floarea-soarelui);
• 100 mL vin alb demisec;
• Sare, piper – după gust.

Bonus – câteva murături asortate și un pahar de Fetească Regală, mai demisec de felul său.

Cum procedați?

Dacă aveți trei ochiuri disponibile la aragaz, puteți să gătiți simultan șnițelele, piureul și ciupercile sotate. Aveți grijă însă să vă pregătiți din timp toate ingredientele.

Dacă nu aveți cele trei ochiuri la dispoziție, ori dacă nu vă credeți în stare să lucrați simultan la trei feluri de mâncare, prăjiți mai întâi șnițelele și păstrați-le la cald, apoi, cât fierb legumele pentru piure, sotați ciupercile. Sau luați-vă un ajutor la bucătărie. Ori, în ultimă instanță, apelați la o firmă de catering, sau comandați o pizza

Șnițele:

• Tăiați pieptul de curcan în felii de aceeași grosime, cam de 5 – 7 mm;
• Asezonați-le cu sare și piper, apoi tăvăliți-le întâi prin pesmet, după aceea prin ouăle bine bătute;
• Rumeniți șnițelele în tigaia cu ulei bine încins, câte 3 – 4 minute pe fiecare parte, până când devin aurii;
• Scoateți-le din ulei cu o spumieră, lăsați-le să se scurgă bine și puneți-le apoi pe șervete absorbante, pentru a îndepărta excesul de ulei.

Alte variante de șnițele găsiți aici.

Piure de cartofi și țelină:

• Curățați cartofii și țelina și tăiați-le în cuburi cam de 1,5 – 2 cm;
• Puneți cartofii și țelina la fiert în apă cu sare, cam 15 – 20 de minute (sau până când furculița pătrunde ușor în legume);
• Scurgeți apa în care au fiert (dar mai lăsați vreo 2 – 3 linguri, să nu iasă piureul prea uscat), adăugați untul și pătrunjelul verde (în prealabil spălat, scurs și tocat mărunt);
• Asezonați cu sare și apoi pasați cu zdrobitorul de cartofi (în lipsa lui vă puteți folosi de o furculiță). Nu trebuie să obțineți o pastă prea omogenă și nici să folosiți mixerul.

Alte sugestii de piureuri găsiți aici.

Ciuperci champignon sotate:

• Spălați cu foarte puțină apă și ștergeți bine ciupercile, apoi feliați-le subțire;
• Curățați ceapa și usturoiul și feliați-le;
• Încingeți într-o tigaie uleiul și sotați ciupercile la foc potrivit, cam 3 minute;
• Adăugați ceapa și usturoiul și continuați să sotați încă 8 – 10 minute, până cand se evaporă toată apa pe care au lăsat-o ciupercile;
• Stingeți cu vinul alb și mai sotați, la foc iute, încă 4 – 6 minute, până când se evaporă tot vinul și ciupercile încep să se rumenească;
• Luați tigaia de pe foc și țineți-o acoperită cu un capac 2 – 3 minute înainte de servire.

Alte sugestii pentru ciuperci sotate găsiți aici.

Acum nu v-a mai rămas decât să montați farfuria și să turnați vinul bine răcit în pahare.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Am alcătuit un top al celor mai accesate articole de pe blog, de la începuturi și până astăzi. Iată-le mai jos, aranjate în ordinea descrescătoare a numărului de vizite (click pe fotografie și ajungeți la articolul corespunzător). Se regăsesc și printre preferințele voastre?

21. Pulpe de pui cu cartofi noi la cuptor 

20. Cartofi crocanţi la cuptor (prefierţi) 

19. Supă de cartofi cu tarhon 

18. Cartofi cu brânză Mozzarella la cuptor

17. Salată de urechi de lemn

16. Cotlet de porc în bere neagră la cuptor 

15. Sos de usturoi cu iaurt 

14. Pulpe și coaste de miel la cuptor

13. Antricot de viţel la grătar

12. Homar la grill 

11. Rondele de dovlecei în crustă de pesmet, parmezan şi ou la cuptor

10. Dorada, pește regal sau regal cu pește?

9. Ceafă de porc în crustă de ierburi, piper şi muştar, la cuptor

8. Varză à la Cluj – varianta “fără carne”

7. Friptură de iepure la tavă

6. Muşchiuleţ de porc umplut cu piept de pui şi ciuperci

5. Urechi de lemn gătite la wok

4. Varză dulce la cuptor cu afumături

3. Amestec de legume (congelate) la wok

2. Rață umplută cu portocale, la cuptor

1. Șuba – salată rusească cu pește afumat

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Una dintre cele mai banale garnituri, piureul – fie el doar din cartofi, fie din diverse alte legume “de coloratură” poate să-ți strice o bunătate de preparat sau, dimpotrivă, să ți-l evidențieze. Și asta, în primul rând, prin modul în care este prezentat. Gustul vine abia pe locul al doilea. Pentru că piureul poate fi “aranjat” în farfurie așa (sau chiar mai rău):

ori așa:

Dacă aveți răbdare să citiți mai departe, o să aflați cum puteți prezenta un piure (sau mai multe) care să vă dea pe spate invitații.

Ce vă trebuie?

• 2 cartofi dulci;
• 1 țelină mică (sau ½ țelină mare);
• 3 cartofi albi, potriviți;
• 2 – 3 buchețele de broccoli (poate fi și congelat);
• ¼ legătură de pătrunjel verde;
• 1 bucată de praz (5 – 6 cm), doar partea verde;
• 50 + 50 g unt;
• Sare și piper – după gust.

Cum procedați?

Curățați cartofii, cartofii dulci și țelina și tăiați-le în cuburi cam de 1 – 1,5 cm;

Curățați prazul și tăiați-l în rondele cât mai subțiri;

Spălați pătrunjelul, scurgeți-l și tocați-l mărunt;

Pregătiți 2 oale cu apă în care ați dizolvat câte 1 linguriță de sare – într-una veți fierbe țelina împreună cu cartofii dulci, iar în cealaltă cartofii obișnuiți și broccoli;

Puneți la fiert cartofii dulci împreună cu țelina, și fierbeți-le până când furculiță pătrunde ușor în ele – va dura cam 15 – 20 de minute de când începe să clocotească apa;

Separat, puneți la fiert cartofii “normali”, iar cam cu 5 minute înainte ca aceștia să fie bine pătrunși, adăugați și buchețelele de broccoli (nu le puneți de la început la fiert, întrucât fierb mult mai rapid decât cartofii, iar până se vor fierbe cartofii, broccoli o să devină terci);

Scurgeți apa din cele două oale, având grijă să mai rămână în fiecare câte 2 – 3 linguri de lichid, astfel încât piureurile să nu vă iasă prea uscate;

Peste cartofii dulci și țelină adăugați pătrunjelul tocat, o bucată de unt (cam 50 g), asezonați cu sare și piper, apoi pasați bine cu zdrobitorul de cartofi, până obțineți un piure de consistența dorită;

Procedați în mod asemănător și cu conținutul celeilalte oale, în care adăugați restul de unt (alte 50 g) și potriviți gustul de sare, apoi pasați;

Acum nu vă mai rămâne decât să “montați preparatul”. Bineînțeles că puteți sări peste această etapă, însă n-o să să vă mai cadă pe spate musafirii, pe care i-ați chemat la masă tocmai în acest scop. O să aveți nevoie de un gizmo, pe numele lui comercial “set de forme pentru deserturi și gustări”, care arată cam așa:

Puneți discul pe farfuria de servire, iar deasupra sa potriviți cilindrul gol. Pe acesta îl umpleți (total, până la jumătate, ori până la o treime) ajutându-vă de o lingură sau linguriță cu unul din piureuri. Nivelați folosindu-vă de capacul cu mâner, apoi completați stratul următor, nivelați, și așa mai departe, până când umpleți cilindrul: 2 – 3 straturi diferite sunt suficiente. Lăsați capacul pus. Acum, ținând cu o mână cilindrul în care aveți piureul, trageți cu mâna cealaltă discul de sub piure. Ridicați apoi încet cilindrul cu o mână, cu cealaltă presând ușor capacul peste piure. Ați rămas doar cu piureul cilindric acoperit cu capac. Nu ridicați capacul, că stricați toată strădania de până acum. Trageți-l ușor, pe orizontală, paralel cu fundul farfuriei (v-ar fi mult mai ușor dacă, înainte de a presa ultimul strat de piure, ați unge capacul – pe fața care vine în contact cu piureul – cu puțin ulei). Presărați deasupra rondelele fine de praz și gata. Ați terminat.

Dacă vi se pare prea complicat, treceți la planul B și puneți piureul în farfurii cu ajutorul unei lingurițe-cupă de înghețată.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

P.S. Mai multe idei pentru piureuri găsiți aici. Sau click pe imaginea de mai jos.

Am strâns la un loc mai multe sugestii de aperitive pentru diverse ocazii festive. Că e masa de Crăciun, de Revelion ori de Paști, că e ziua ta sau a cuiva apropiat, găsești aici multe idei care te pot inspira, ori scoate din încurcătură. Un simplu click pe imagine (ori pe link) te va duce direct la rețeta dorită.

Pentru început, 21 de salate-aperitiv:

1. Salată Boeuf cu carne de vită http://luciangavrila.ro/ce-putem-face-dintr-un-rasol-de-vitel-cu-os/
2. Salată Boeuf cu carne de pasăre (pui sau curcan) (1) http://luciangavrila.ro/salata-boeuf/
3. Salată Boeuf cu carne de pasăre (pui sau găină) (2) http://luciangavrila.ro/salata-de-boeuf-supa-si-pilaf-decat-dintr-o-gaina-de-la-tara/
4. Salată à la Russe (1) http://luciangavrila.ro/un-fel-de-salata-a-la-russe-cu-legume-din-supa/
5. Salată à la Russe (2) http://luciangavrila.ro/salata-a-la-russe/
6. Salată de andive cu ton afumat și brânză Roquefort http://luciangavrila.ro/salata-de-andive-cu-ton-afumat-si-branza-roquefort/
7. Salată Niçoise http://luciangavrila.ro/salata-aproape-nicoise/
8. Salată de ton (conservă) cu spanac http://luciangavrila.ro/salata-de-ton-cu-spanac/
9. Salată de andive cu filé de butterfish și sos Caesar http://luciangavrila.ro/salata-de-andive-cu-fileuri-de-cod-negru-afumat-si-sos-tip-caesar/
10. Salată de ouă cu leurdă http://luciangavrila.ro/salata-de-oua-cu-leurda/
11. Salată cu hering/macrou afumat, grapefruit, morcov și ceapă roșie http://luciangavrila.ro/salata-cu-hering-afumat-grapefruit-morcov-si-ceapa-rosie/
12. Salată rusească cu pește afumat (Șuba) http://luciangavrila.ro/suba-salata-ruseasca-cu-peste-afumat/
13. Salată de ton (conservă) cu castraveți murați http://luciangavrila.ro/salata-de-ton-cu-castraveti-murati/
14. Salată de ton (conservă) cu fasole și porumb http://luciangavrila.ro/salata-de-ton-cu-multe-feluri-de-boabe/
15. Salată de ton (conservă) cu crudități http://luciangavrila.ro/salata-de-ton-cu-cruditati-tije-de-telina-apio-ceapa-rosie-fenicul/
16. Salată de cartofi cu filé de crap la grătar http://luciangavrila.ro/salata-de-cartofi-cu-file-de-crap-la-gratar/
17. Salată “Dublă greșeală” http://luciangavrila.ro/salata-dubla-greseala/
18. Salată de cartofi cu păstrăv afumat http://luciangavrila.ro/salata-de-cartofi-cu-pastrav-afumat/
19. Salată orientală http://luciangavrila.ro/salata-orientala/
20. Salată de andive cu piept de pui http://luciangavrila.ro/salata-de-andive-cu-pui/
21. Salată de țelină cu piept de pui http://luciangavrila.ro/salata-de-telina-cu-piept-de-pui/

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

P.S. O colecție cu cele mai potrivite fripturi de pasăre pentru mese festive găsiți aici.

Ca să nu umblați năuci prin tot blogul căutând o friptură mai ochioasă (și care eventual să se facă singură) pentru o masă de ocazie, cu musafiri mulți și pretențioși, v-am adunat grămadă cele mai cele fripturi din carne de pasăre – pui, curcan, rață. Pentru a ajunge la rețeta completă, explicată și ilustrată pas-cu-pas, un click pe link ori pe poză este suficient. Porcul, mielul, vita și iepurele vor face obiectul altor discuții.

Fripturi de pui

 1. Rulouri din piept cu Brie și Prosciutto http://luciangavrila.ro/rulouri-din-piept-de-pui-umplute-cu-brie-si-invelite-in-prosciutto/

2. Piept de pui umplut cu midii http://luciangavrila.ro/rulou-din-piept-de-pui-umplut-cu-midii/

3. Pulpe de pui în bere, la cuptor http://luciangavrila.ro/pulpe-de-pui-in-bere-la-cuptor/

4. Pulpe de pui cu cartofi noi, la cuptor http://luciangavrila.ro/pulpe-de-pui-cu-cartofi-noi-la-cuptor/

5. Pui în bere Guinness, la cuptor http://luciangavrila.ro/pui-in-bere-guinness-la-cuptor/

Fripturi de curcan

6. Pulpe și aripi de curcan cu mirodenii, la cuptor http://luciangavrila.ro/curcan-curcuma-cayenne-cimbru-cuptor/

7. Friptură fragedă din pulpe și aripi de curcan http://luciangavrila.ro/friptura-frageda-din-pulpe-si-aripi-de-curcan/

Fripturi de rață

8. Rață cu portocale http://luciangavrila.ro/rata-umpluta-cu-portocale-la-cuptor/

9. Piept de rață cu sos de rodii și vin de Porto http://luciangavrila.ro/piept-de-rata-cu-sos-de-rodii-si-vin-de-porto/

10. Rață coaptă învelită în bacon http://luciangavrila.ro/rata-coapta-dupa-o-idee-de-adi-hadean/

11. Pulpe de rață pe pat de legume, la cuptor http://luciangavrila.ro/pulpe-de-rata-pe-pat-de-legume-la-cuptor/

12. Piept de rață cu sos de brandy și portocale http://luciangavrila.ro/piept-de-rata-cu-sos-de-brandy-si-portocale/

13. Piept de rață afumat, cu sos Metaxa http://luciangavrila.ro/piept-de-rata-afumat-cu-sos-de-metaxa/

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Poate vă interesează și niște salate-aperitiv pentru mese festive. Le găsiți aici.