După mai bine de 5 (cinci) ani de utilizare, mi-am amintit brusc că, printre altele, cuptorul meu este echipat și cu rotisor. Cred că este abia a doua oară când îl folosesc. Prima utilizare, pentru un pui întreg rotisat, a fost un fiasco total. Nu intru acum în amănunte, dar puiul, insuficient priponit, s-a învârtit de capul lui (pe care oricum nu-l mai avea) și a năclăit cu grăsime arsă tot ce putea fi năclăit din interiorul cuptorului, și mai mult decât atât. Până la urmă, puiul s-a dovedit a fi comestibil, dar efortul a fost disproporționat, comparativ cu rezultatul obținut. Mi-am amintit de vremurile în care, cu 20 de franci (echivalentul a circa 3 Euro – dar francezii încă nu adoptaseră moneda unică), cumpăram din piața volantă din Dunkerque un pui întreg rotisat și vreo jumătate de kilogram de cartofi rumeniți la baza rotisorului.
Odată învățată lecția, am ales o bucată de carne mai cuminte (cotlet de porc), pe care am ancorat-o corespunzător.
În cazul în care vreți să reproduceți experimentul, procurați-vă din timp niște sfoară alimentară și un termometru pentru carne. Ambele articole se găsesc în raioanele cu ustensile pentru bucătăreală din hypermarketuri. Chinezăria asta de termometru cu bimetal am luat-o cu mai puțin de 10 Lei din Selgros. Găsiți, la prețuri ceva mai mari (40 – 60 Lei) și scule cu afișaj digital, în cazul în care vreți să vă uimiți invitații la masă.
Ce vă trebuie?
- O bucată întreagă de cotlet de porc fasonat (cam 1,2 – 1,3 kg): fără os, fără șoric, fără grăsime;
- 2 felii (~100 g) slănină de porc;
- 1 – 2 lingurițe sare afumată;
- 1 – 2 lingurițe boia dulce afumată;
- 1 linguriță piper mixt proaspăt râșnit;
- 1 linguriță pudră de ghimbir;
- 1 linguriță pudră de usturoi (sau usturoi granulat);
- 2 – 3 linguri de ulei de măsline.
Cum procedați?
Spălați bine carnea, apoi ștergeți-o cu șervete absorbante ca să eliminați apa în exces.
Legați apoi bucata de carne strâns, folosind sfoară alimentară (o găsiți în orice hypermarket, la raionul cu “chestii” pentru bucătăriile mai mult sau mai puțin profesionale).
Cu vârful unui cuțit bine ascuțit faceți câteva “buzunare” în cotlet, buzunare în care îndesați bine bucățele de slănină.
Frecați bine bucata de cotlet cu sare, piper, ghimbir, usturoi și boia, apoi ungeți-o cu ulei.
Fixați-o ferm în tija rotisorului și puneți-o în cuptor. Sub rotisor puneți o tavă încăpătoare în care turnați o cană de apă. În tavă se va aduna toată grăsimea scursă din carne.
Porniți rotisorul și flacăra din bolta cuptorului și puneți-vă pe așteptat. Cam după vreo oră, este aproape gata (temperatura în centrul bucății de carne a ajuns la 63 ˚C). Dacă o vreți “medium”, o puteți scoate din cuptor când temperatura ajunge la 65 ˚C. Este bine să faceți asta în cazul în care carnea a trecut în prealabil pe la veterinar și a ieșit negativ testul pentru trichinela.
Dacă aveți dubii, mai lăsați-o (cam 15 – 25 de minute, depinde de cuptor) până când termometrul vă indică 72 – 75 ˚C, iar carnea este “bine făcută”. În felul acesta vă feriți de surprizele neplăcute, pe care vi le pot face diverși paraziți (mai mari ori mai mititei) cuibăriți în bucata de carne.
Acum puteți scoate carnea de pe țepușă, îi scoateți sforile și o înveliți bine în folie de aluminiu.
O lăsați așa, învelită în folie, 10 – 15 minute, timp în care sucurile din carne revin la locul or firesc. Nu vă speriați că se răcește prea tare – nici vorbă. În plus, devine și mult mai ușor de tăiat.
Ce mai merge pus pe lângă el? Păi puteți pune niște cartofi, pregătiți în varii moduri. Eu am făcut, de exemplu, cartofi noi, copți în cuptor cu puțin rozmarin și niște jumări de porc:
Sau puteți asorta cotletele cu un risotto:
Ori chiar cu niște ciuperci în sos de smântână:
La vinuri, nu face mofturi: un pahar de rosé sec sau un cupaj alb demisec (ambele bine frapate), îl evidențiază de minune. Dar nu zice nu nici unui Merlot sau Pinot Noir.
Merge mâncat și a doua zi, fie reîncălzit, fie rece, sub formă de sandviș, la fel ca și acesta.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!