Cum spiritul sărbătorilor a început să ne pătrundă revărsându-se generos din leduri, plasme, LCD-uri și chiar CRT-uri peste cei născuți mai devreme, internetul geme de rețete culinare “festive”, iar televiziunile de reclame la Colebil, Triferment și alte “dispozitive medicale”/”suplimente alimentare”.
#Fieca acest spirit omniprezent să vă cuprindă și pe voi când veți descoperi această minunată ruladă de spanac cu cremă de brânză și ton despre care fac scriere mai jos (dacă “facem vorbire”, de ce n-am face și scriere? se întreabă juriștii).
Pentru că tot am amintit de domeniul legal, țin să menționez din capul locului că ideea realizării acesei rețete de ruladă de spanac cu cremă de brânză și ton nu-mi aparține. M-am inspirat (copios) de pe blogul Laurei Adamache în partea de ingrediente și tehnologie. Pe ici, pe colo, dar nu prin punctele esențiale, am mai făcut unele modificări. De pus în (man)operă rulada de spanac cu cremă de brânză și ton am fost puternic ajutat de consoartă (mai ales în operațiunile pentru care două mâini stângi nu sunt suficiente), dar de pozat și de scris m-am ocupat singur. Bine, și de mâncat m-aș fi ocupat tot singur, dar n-a prea fost posibil, din motive de musafiri.
Ce vă trebuie?
Pentru blat:
- 1 tavă de copt cu suprafața de aproximativ 800 cm2(± 2%), înaltă de minimum 5 cm (o tavă de 34 × 24 × 6 cm se încadrează în datele problemei) – suprafața tăvii este esențială ca blatul să nu iasă nici prea gros, nici prea subțire. Ar trebui să aibă o grosime optimă între 8 și 10 mm;
- ½ kg spanac congelat (nu-i musai să fie de la Bonduelle, găsiți și mai ieftin);
- 2 linguri de ulei vegetal (preferabil de măsline sau din sâmburi de struguri);
- 1 cățel de usturoi;
- 100 mL apă caldă;
- 4 ouă întregi (când le folosiți, dați totuși coaja la o parte);
- 30 g parmezan ras;
- 30 g făină albă;
- ½ plic (cca. 5 g) praf de copt;
- Sare și piper (mixt sau negru) – după gust).
Pentru cremă:
- 3 conserve mici (80 g, din care 52 g pește per cutie, adică circa 150 g ton) de ton în ulei (poate fi în ulei de floarea soarelui sau în ulei de măsline);
- 2 cutii de brânză Almette cu verdeață (150 g bucata);
- Piper mixt proaspăt râșnit, sare – după gust.
Cum procedați?
Într-o cratiță încăpătoare puneți la încins, la foc mediu, uleiul.
Zdrobiți (nu orânduiala cea crudă și nedreaptă în care v-azvârliră barbarii de tirani, ci) cu latul cuțitului cățelul de usturoi necurățat și azvârliți-l în uleiul încins. După 30 de secunde recuperați-l și aruncați-l la “resturi menajere”, că și-a făcut treaba. Nu-l uitați în cratiță că amărăște totul.
Răsturnați în cratiță spanacul congelat. Când considerați că s-a dezghețat, turnați apa fierbinte peste el și lăsați-l să fiarbă la foc mic, până când rămâne fără apă. S-ar putea să dureze aproape o jumătate de ceas toată distracția.
Răsturnați spanacul fiert într-o strecurătoare și scurgeți-l bine de tot, iar după ce s-a răcit treceți-l într-un vas îngust cu pereți înalți.
Adăugați ouăle (fără coajă, da?) și parmezanul ras și omogenizați cu mixerul.
Turnați în compoziție făina și praful de copt, asezonați cu sare și piper, apoi omogenizați din nou.
Turnați compoziția rezultată într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și întindeți-o cât mai uniform.
Puneți blatul la copt în cuptorul în prealabil preîncălzit la 180 ˚C. Cam în 20 – 25 de minute ar trebui să se facă. Verificați-l cu scobitoarea dacă nu mă credeți pe cuvânt.
Blatul copt răsturnați-l imediat ce l-ați scos din cuptor pe o altă hârtie de copt, curată.
Rulați-l, după latura lungă, în hârtia de copt și lăsați-l să ajungă la temperatura camerei, după care dați-l (tot împachetat în hârtie) la frigider pentru încă o oră.
Cât se răcește blatul de spanac, aveți suficient timp să vă ocupați de umplutură. Puteți chiar și spăla vasele pe care le-ați murdărit până acum.
Deschideți conservele de ton și scurgeți uleiul din ele, apoi treceți peștele într-o strecurătoare, fărâmițați-l (dacă sunt bucăți mari) și scurgeți cât mai mult ulei din el.
Asezonați tonul cu piper mixt și mixați-l împreună cu crema de brânză Almette, până obțineți o pastă omogenă.
Scoateți blatul de spanac de la frigider, întindeți-l și ungeți-l cu crema de brânză și ton. Stratul de cremă trebuie să fie cât mai uniform. Pe latura lungă a blatului lăsați o suprafață lată de 2 cm fără cremă.
Rulați “rulada”, începând de la capătul uns cu cremă, înspre capătul pe care l-ați lăsat liber. Dacă ați uitat să lăsați fâșia liberă de cremă, o să pățiți ca mine.
Nu-i catastrofă, excesul de cremă se poate înlătura elegant cu spatula și chiar poate fi mâncat.
Împachetați rulada în folie alimentară (sau în folie de aluminiu) și lăsați-o la rece măcar 3 ore. Puteți pregăti rulada cu o zi înainte de consum, urmând s-o feliați a doua zi. Cu cât stă mai mult, cu atât devine mai gustoasă și se taie mai ușor. Bine, asta nu înseamnă s-o uitați 2 – 3 săptămâni în frigider.
După ce ați extras-o din ambalaj și ați așezat-o pe un fund (cârpător pentru ardeleni) curat, puteți felia rulada transversal (adică la 90˚ față de longitudinal) în bucăți cam de 1 – 1,2 cm lățime.
Bucăți pe care le aranjați frumos pe un platou achiziționat special pentru acest scop. Așa cum se vede, pe platou mai apare o ruladă, cu brânză și somon, despre care vă voi povesti ceva mai încolo.
Iar ca să nu se certe tonul cu somonul, am aplicat metoda Trump, înălțând un zid de salam de Sibiu (produs de Indicație Geografică Protejată) între Spinach Roulade și Trineo de Tortilla.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!