Eram copil când am citit pentru prima dată într-o Carte de Bucate, despre volovan. Știu că m-am distrat, zicându-mi că “Uite, nici măcar bolovan n-au scris corect!”. Mai târziu am aflat de la regretatul Marin Moraru că dacă “Monsieur scriem, Monsieur șitim”. Dacă francezii pronunță [vɔlovɑ̃] și scriu vol-au-vent, ca să nu-i zicem volauvent (se citește cum se scrie), noi românii l-am botezat volovan. Și așa i-a rămas numele.
Volovanul ăsta e un fel de coșuleț alcătuit din foi de aluat franțuzesc (zis și aluat foitaj) suprapuse. Baza este cel mai des circulară, dar poate fi și pătrată, în timp ce în interior coșulețul este cilindric. Un astfel de volovan poate fi umplut cu diverse amestecuri și se servește, în special cu ocazii festive, ca aperitiv/antreu.
Nu trebuie să apelați la o firmă de catering ca să aveți și voi așa ceva la o masă de sărbătoare. Puteți porni de la zero, adică de la făină, unt, apă, sare, ulei, oțet ca să obțineți aluatul franțuzesc (foitaj). Mult mai ușor este să lucrați cu aluat foitaj din comerț, asta dacă nu vă temeți că s-ar putea să vă plece volovanul din cuptor, întrucât aluatul poate conține, pe lângă cisteină, glicerină, acid citric, acid ascorbic, margarină și gaze propulsoare! Iar pentru cei care n-au copt în viața lor un aluat (chiar făcut de alții), vin cu informația că se găsesc prin supermarketuri și volovani (volovane?) gata formați și copți, care numai trebuie umpluți și ornamentați.
Ce vă trebuie?
Pentru coșulețe
- 2 foi de aluat foitaj (refrigerat sau congelat);
- 1 ou crud;
- 2 – 3 linguri de apă.
Pentru umplutură
- 3 cutii mici (80 g bucata) de bucăți de ton în ulei (de măsline sau de floarea-soarelui) sau în suc propriu;
- 2 cutii (150 g bucata) brânză Almette cu verdeață sau cu ceapă verde (oricare ar fi, ambele sunt compatibile cu tonul);
- 2 linguri de smântână lichidă de gătit (20% grăsime) sau pentru frișcă (30% grăsime) – smântâna trebuie să fie nefermentată și se adaugă doar la nevoie;
- 1 – 2 lingurițe de zeamă de lămâie;
- Piper mixt măcinat proaspăt – după gust;
- Sare – doar dacă mai simțiți nevoia (normal n-ar trebui să mai adăugați sare, există și în brânză, și în ton, și în aluatul foitaj; dacă sunteți hipotensivi, puteți pune);
- Diverse chestii pentru decor: fâșii de somon afumat, capere, bucăți mici de ardei gras, frunze de pătrunjel, boabe de piper roșu ș.a.m.d. – lăsați-vă fantezia să zboare (dar nu prea sus).
Cum procedați?
Întindeți foile de aluat. Dacă folosiți aluat congelat, lăsați-l peste noapte la dezghețat, în frigider.
Decupați din foile de aluat rondele (discuri) cu diametrul de circa 4 cm. Din jumătate din discurile obținute decupați concentric rondele cu diametrul de 2,5 – 3 cm. Există scule speciale pentru aceste operațiuni (niște cilindri din oțel inoxidabil), dar dacă nu dispuneți de ele, nu-i musai să dați fuga la Kitchen Shop și să vă cumpărați. Puteți folosi în același scop pahare cu diametrul la gură corespunzător scopului propus. Și ieșiți și mai ieftin.
Tapetați o tavă întinsă și așezați pe ea, lăsând măcar 6 – 7 mm distanță între ele, discurile mari (cele cu diametrul de 4 cm). Ungeți-le cu oul bătut pe care l-ați diluat cu 2 – 3 linguri de apă.
Așezați peste rondelele mari inelele care au rămas după ce-ați decupat rondelele mici (cele cu diametrul de 2,5 – 3 cm). Presați ușor ca să se lipească, apoi ungeți-le și pe acestea cu ou bătut. Dați-le la rece 10 – 15 minute cât se încinge cuptorul.
Băgați tava în cuptorul preîncălzit la 180 – 200 ˚C. Lăsați aluatul la copt între 15 minute (la 200 ˚C) și 20 de minute (la 180 ˚C). Opțional, le mai puteți rumeni suplimentar încă 1 – 2 minute cu flacără din bolta cuptorului. După ce –sau rumenit, scoateți tava din cuptor și lăsați-le să se răcească vreo 5 minute înainte de a le da jos de pe foaia de copt.
În urma operațiilor efectuate, v-a mai rămas un număr de discuri mici (cu diametrul de 2,5 – 3 cm) egal cu numărul coșulețelor manufacturate. Ca să nu vă mai gândiți ce faceți cu ele, vă spun eu: așezați-le distanțat pe o tavă tapetată cu hârtie de copt, ungeți-le cu ou bătut, presărați pe ele mac, chimen sau chiar parmezan ras și un strop de sare, apoi dați-le la cuptor până se rumenesc frumos. Or să fie bune de ronțăit când vă uitați la televizor și nu vă dați seama cât mâncați.
Dacă tot ceea ce v-am povestit până acum vi se pare prea complicat, puteți sări această etapă: mergeți la supermarket și cumpărați coșulețe gata făcute. Uite ce frumos mi-au ieșit!
Cât se răcesc definitiv coșulețele din foitaj, pregătiți umplutura.
Mai întâi scurgeți bine lichidul (ulei sau saramură) din conservele de ton. Luați o strecurătoare cu ochiuri mici (nu pe cea pentru paste!) și răsturnați în ea conținutul conservelor. Lăsați la scurs, eventual presați.
Într-un vas cu pereți înalți puneți tonul bine scurs, crema de brânză, adăugați piper măcinat, zeamă de lămâie și apoi mixați totul cu simț de răspundere, până când obțineți o pastă omogenă. Potriviți gustul de sare și piper. Dacă vi se pare compoziția prea țeapănă, înmuiați-o cu niscaiva smântână.
Puneți umplutura în poș și apucați-vă de umplut formele de vol-au-vent. Odată umplute, urmează partea migăloasă, cea cu decorarea, pe care trebuie să o realizați pentru fiecare coșuleț în parte. Dacă vi se pare obositor, chemați ajutoare.
Odată ornate, puneți-le la rece până în momentul servirii.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!