De vreo câțiva ani, pe masa de Paște, pe lângă obligatoria triadă pască, ouă roșii, cozonac, am pus numai mâncăruri tradiționale. Sau pe-aproape.
După operațiunea prin care se verifică rezistența la șoc a cojilor ouălor fierte vin antreurile: afumături de porc, caș, cașcaval, salam de Sibiu, ridichi, ceapă verde, roșii, castraveți, ardei, măsline.
Nu lipsesc de la această etapă drobul de miel și salata boeuf, evident pregătită cu piept de pui.
După această încălzire vine rândul sarmalelor: în foi de varză murată și de viță de vie, însoțite de smântână și mămăligă abia răsturnată din ceaun (de fapt e o oală de la Delimano, dar nu puteam rata efectul artistic de dragul adevărului).
Odată epuizat subiectul sarmale, urmează piesa de rezistență: friptura de miel. Cum la acest moment cam toți mesenii sunt deja ghiftuiți, abia dacă mai ciugulesc câte puțin din ea. Fără garnitură, făra salată. Și în special coaste.
Astfel, an de an rămân cu o importantă cantitate de pulpă friptă de miel, din care ar trebui să mâncăm non-stop, eu și soția, măcar 4 – 5 zile. Cum e greu să găsești în această perioadă post-pascală musafiri care să nu fie sătui de carne de miel, resturile de friptură desprinse de pe oase poposesc în congelator, urmând a fi valorificate ceva mai încolo sub forma unei plăcinte.
Ce vă trebuie?
- 400 – 500 g resturi de friptură de miel (carne macră, fără oase, fără grăsime);
- 1 pungă (450 g) legume mexicane congelate (morcov, porumb, mazăre, fasole verde, ardei roșu, ardei verde);
- 1 pungă (300 g) hribi congelați (cuburi);
- 100 g ardei capia (sau gogoșari) congelați;
- 2 cepe roșii, medii;
- 1 ceapă albă, medie;
- 1 lingură de ulei de măsline (sau de floarea soarelui, ori din sâmburi de struguri);
- 4 – 5 ouă;
- 2 foi de aluat foitaj;
- Sare, piper (negru sau mixt) – după gust.
Cum procedați?
Curățați carnea de pe oase, îndepărtați tendoanele și grăsimea excedentară, apoi tăiați carnea în bucăți mici, de 1 – 1,5 cm.
Într-o tigaie antiaderentă încăpătoare, încingeți la foc mediu uleiul.
Adăugați în uleiul încins legumele mexicane, hribii și ardeii capia, fără a le decongela.
Cât se dezgheață legumele și ciupercile, curățați și tocați ceapa. Brunoise, adică în cubulețe mici.
Adăugați ceapa peste amestecul din tigaie, acoperiți tigaia cu un capac și înăbușiți conținutul vreme de 12 – 15 minute.
Asezonați cu sare și piper (cu milă, carnea de miel rămasă de la friptură este deja condimentată), apoi lăsați tigaia descoperită pe foc potrivit, ca să scadă (să se evapore apa). O să dureze cam 8 – 10 minute.
Adăugați carnea de miel, amestecați bine și luați tigaia de pe foc. Așteptați să se răcească conținutul înainte de a îngloba ouăle în compoziție. Dacă amestecul este prea fierbinte, ouăle se vor transforma rapid în omletă, lucru pe care nu-l dorim.
Până când se răcește compoziția din tigaie, și durează vreo 30 – 40 de minute, puteți pregăti “culcușul” umpluturii. De asemenea, puteți preîncălzi cuptorul la 180 – 200 ˚C.
Luați o formă cilindrică cu margini detașabile (26 cm diametru, 5 – 6 cm înălțime) și tapetați fundul cu hârtie de copt.
Căptușiți fundul și marginile formei cu una din foile de aluat. Foaia de aluat fiind dreptunghiulară, va trebui să o croiți și să lipiți apoi bucățile rămase pe margini. Geometria plană învățată într-a șasea v-ar fi de ajutor.
După ce compoziția s-a răcit la sub 50 ˚C, puteți încorpora în ea ouăle (sparte și fără coajă). Rolul lor este de a închega umplutura, astfel încât aceasta să nu se împrăștie când tăiem plăcinta.
Turnați compoziția în forma căptușită cu aluat, nivelați-o, apoi răsfrângeți aluatul peste umplutură. Din a doua foaie de aluat confecționați un capac care să acopere integral umplutura. Puteți unge plăcinta pe deasupra cu gălbenuș de ou, ou bătut sau chiar cu apă chioară. În toate cazurile se va rumeni frumos (asta dacă nu reușiți să o ardeți).
Cu o scobitoare (ori cu furculița, dacă vreți să creșteți productivitatea cu 400%), găuriți capacul de aluat. În felul acesta se formează niște mini-supape de siguranță al căror rol este de a evacua aburul din interiorul umpluturii, evitând transformarea capacului într-o cupolă care se va prăbuși imediat după scoaterea plăcintei din cuptor.
Dați forma la cuptor (pe care n-ați uitat să-l încingeți) și lăsați-o cam 40 – 45 de minute. Eventual țineți-o 1 – 2 minute la sfârșit doar cu flacăra din bolta cuptorului.
Dacă s-a copt (puteți aplica testul scobitorii) scoateți plăcinta din cuptor, acoperiți-o cu o foaie de copt apoi cu un ștergar curat și lăsați-o să se odihnească vreo 10 minute.
După aceea puteți desface partea laterală a formei și puteți trece plăcinta pe un platou. Aveți grijă ca să fie îndeplinită condiția Øplatou> Øplăcintă.
Deși regula generală este “vin roșu la rață, vită, oaie, vânat”, carnea de miel cade destul de greu, așa că putem liniștiți să asociem plăcinta (care între noi fie vorba, se poate “consuma” atât caldă, cât și rece) cu un rosé demisec adus la 281 – 283 K.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!