Dacă avem felul întâi în pâine, de ce n-am avea și felul al doilea tot așa, în pâine? De fapt îl avem, însă majoritatea preparatelor de care m-am izbit în timpul navigării internetice printre varii rețete, au carnea înfășurată în aluat de pâine, aluat care se va coace odată cu vita sau porcul (ambele sub formă de subansamble) din interior. Este arhicunoscută vita Wellington (beef Wellington pour les connesseurs). O puteți face în stil Jamie, în stil Gordon sau în stil Laura. Avem și porc în aluat, fie mușchiuleț (preparat de Teo, aici), fie pulpă (preparat de Laura, aici), fie cotlet (Aici nu dau link, că e un site cu de toate. Generalist, ca și postul de televiziune cu același nume. Siteurile astea generaliste, sunt ca multifuncționalele de tip “N în 1”: fac de toate, dar nimic bine).
Cum chestiile care implică făină, drojdie, frământare, dospire etc., mă cam depășesc [în sensul că (încă) nu mi-am pus mintea cu ele], am sărit peste intermediarul aluat și am trecut direct la finita (și finisata deja) pâine. Am zis că dacă s-a copt odată, se va coace și a doua oară. Și ca să o protejez, pe dinlăuntru am îndesat-o cu mușchiuleț de porc, iar pe dinafară am îmbrăcat-o în bacon. Restul sunt detalii. În caz că vă interesează, le găsiți mai jos.
Ce vă trebuie?
- 1 mușchiuleț de porc (400 – 450 g);
- 1 pâiniță (franzelă) lunguiață, cam cu 1 – 2 cm mai lungă (dar și mai lată) decât mușchiulețul;
- 150 – 200 g bacon feliat subțire;
- 1 legătură de pătrunjel verde;
- 1 – 2 crenguțe de rozmarin verde (sau 1 linguriță rasă de rozmarin uscat);
- 2 – 3 linguri de ulei de măsline;
- Sare marină, piper negru (sau mixt), ambele proaspăt măcinate – după gust.
Cum procedați?
Curățați mușchiulețul de eventuale pielițe, ștergeți-l cu șervete absorbante și asezonați-l cu sare și piper.
Spălați, scurgeți și tocați pătrunjelul. Amestecați-l cu acele de rozmarin (le tocați dacă sunt verzi, le luați așa cum sunt dacă-s uscate).
Întindeți uniform ierburile pe o folie de aluminu și tăvăliți prin ele mușchiulețul. Presați ușor ca verdeața să adere la carne.
Tăiați pâinea în două pe lungime, scobiți miezul, mai lăsând un strat cam de ½ cm pe lângă coajă. Stropiți jumătățile scobite, pe interior, cu ulei de măsline.
Mușchiulețul astfel “înverzit” îl treceți cu atenție în jumătatea de jos a pâinii scobite, acoperindu-l cu cealaltă jumătate.
“Sendvișul” astfel format îl împachetați în fâșii de bacon, peste care pensulați puțin ulei de măsline.
Luați o tavă în care să vă încapă lejer creația, tapetați-o cu hârtie de copt, amplasați în ea pâinea umplută și dați-o la cuptorul în prealabil preîncălzit la 200 – 210 ˚C.
Lăsați tava circa 1 oră la cuptor. Eventual întoarceți-o după 30 de minute. Acuma există tot felul de reguli empirice cu ajutorul cărora se calculează cât trebuie să stea carnea în cuptor ca să se facă perfect. Regulile acestea calculează timpul funcție de temperatura din cuptor și de cantitatea de carne. În cazul de față, carnea fiind bine ascunsă și sub bacon, și sub pâine, este practic imposibil de apreciat vizual dacă “e făcută” ori ba.
Dacă aveți un termometru pentru carne (și ar fi bine să aveți unul, că nu costă o avere – nu-i musai să fie electronic cu afișaj digital, e suficientă o chinezărie de-asta cu bimetal). Înfigeți tija termometrului până în centrul bucății de carne și așteptați până se stabilizează acul indicator. Dacă a trecut de 74 – 75 ˚C, carnea-i făcută. Eu am lăsat carnea cam 75 de minute (la 60 de minute avea 68 ˚C, la 75 de minute sărise deja la 80 ˚C – 70 de minute ar fi fost suficiente) și a ieșit precum o vedeți în poza de deschidere.
Odată ce ați ajuns la concluzia că mușchiulețul s-a copt corespunzător, luați tot ansamblul, înveliți-l în folie de aluminiu și lăsați-l să se odihnească 10 – 12 minute, după care îl puteți tranșa în felii subțiri.
Puteți să-i puneți alături și o garnitură (având deja pâine în compoziție, căutați o garnitură bazată pe legume, nu pe cartofi, orez sau paste). Eu m-am mulțumit să-l garnisesc cu o salată de sezon (spanac-baby, ceapă verde, roșii cherry) și cu un pahar de Cabernet-Syrah – sec, evident.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!