Cam pe la sfârșitul “Epocii de Aur”, asta însemnând perioada 1985 – 1989, alimentarele erau burdușite de creveți vietnamezi, conserve de pește oceanic în sos tomat, borcane cu fasole păstăi sau mazăre boabe. Se găsea margarină, foi “Lica”, rahat (de ăla zis și turcesc, nu din cel ce – în ziua de azi – se aruncă în ventilator ori se consumă la greu în politică), iar în preajma sărbătorilor de iarnă, Moș Gerilă aducea chiar și portocale.
Din acele timpuri datează acest desert simplu, cu puține ingrediente, fără coacere. Cum rahatul disponibil în acele vremuri era preponderent de culoare verde și puternic mentolat (mie amintindu-mi mai degrabă de Soylent Green), ale mele progenituri i-au zis desertului respectiv “Prăjitura cu pastă de dinți”. Și așa i-a rămas numele, chiar dacă, între timp, culoarea și aromele rahatului s-au diversificat.
Ce vă trebuie?
- 250 g unt cu 80% grăsime (sau margarină, dacă vreți să vă iasă o prăjitură “de post”);
- 1 kg rahat;
- 1 pachet de foi de napolitane de 28 × 37 cm (sau foi “Lica” cum se numeau mai demult);
- 2 lămâi;
- 1 portocală.
Pe lângă ingrediente mai aveți nevoie fie de o mașină de tocat (manuală sau electrică), fie de un robot de bucătărie multifuncțional. Pe al meu l-am luat acum vreo 3 – 4 ani de la Metro (costa în jur de vreo 500 de lei). Are și blender și mașină de tocat. Alte caracteristici găsiți în poza furată dintr-un catalog Metro mai vechi, găsit prin măruntaiele netului. Nu știu dacă se mai fabrică/găsesc, dar e bună o astfel de sculă la casa omului, în ciuda faptului că ocupă destul de mult spațiu.
Cum procedați?
Întrucât veți folosi citricele întregi (inclusiv coaja), vă recomand să le țineți cam 30 – 45 de secunde în apă fierbinte (la 80 – 90 ˚C), pentru îndepărtarea “chimicalelor” cu care au fost tratate ca să “țină” de la recoltare și până la vânzarea cu amănuntul, în supermarket / aprozar. Tăiați-le apoi pe lungime în 8 felii fiecare, astfel încât să le puteți trece prin mașina de tocat.
Dați prin mașina de tocat rahatul, lămâile și portocala, pasta obținută colectând-o în bolul mixerului.
Adăugați un pachet de unt (margarină) la temperatura camerei și malaxați totul până când obțineți o pastă omogenă.
Cu ajutorul unei spatule întindeți “pasta de dinți” pe foaia de napolitană într-un strat de 2 – 3 mm.
Puneți deasupra o altă foaie de napolitană, presați ușor și întindeți deasupra un nou strat de pastă. Adăugați o altă foaie de napolitană și repetați ungerea. Când aveți o construcție din 6 foi de napolitană între care se găsesc 5 straturi de pastă, este cazul să vă opriți.
Puneți construcția într-un loc răcoros și lăsați-o la presat vreo 24 de ore, punând deasupra o greutate de circa 1 kg (o carte de bucate groasă și cu coperți cartonate, de exemplu).
Tăiați apoi desertul obținut sub o formă convenabilă (dreptunghiuri, pătrate, romburi). Folosiți un cuțit bine ascuțit ca să nu sfărâmați ansamblul și nici să nu stoarceți umplutura dintre foi.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!