De ceva vreme, lângă Cora Bacău (fosta “Confecția”, pentru connaisseurs), s-a deschis o cârciumă. Zisă “Berăria cu Noroc”. Cu terasă, cu design fain, cu poze pe pereți, mă rog; cu tot ce trebe unei locante aproape de buricul târgului.
Prima și a doua vizită la sus-numitul stabiliment au fost în regulă. Adecătălea am băut bere și “am servit” cârnați de bere alături de focaccia (care vine în trei variante: simplă, cu brânză, cu usturoi). Cârnații picanți (cât să te facă să mai iei o bere), focaccia decentă, berea rece. Prețuri normale, servire așa și așa (cât poți cere unui garçon ori unei fătuci pe care-i plătești cu minimul pe economie, explicându-le că câștigul lor vine din bacșiș, ciubuc, tips – după naționalitatea și cunoștințele lingvistice ale patronului).
La cea de a treia (și ultima) vizită făcută acolo, m-a pus naiba să ies din tipare. Adică să comand, din menu, evident, altceva decât bere & cârnați. Din bogatul meniu de două duzini de pițe (că nu le pot numi pizza), am ales-o pe cea zisă a “Casei”: sos de roșii, mozarella, cârnați picanți, ciuperci, prosciutto cotto, măsline. 25 de lei la 750 g, un preț decent.
Pe lângă astă piță, am îndrăznit să încerc și “vinul casei”. Aveau, de la Cramele Oprișor, niște “demisecuri”, alb, rosé, roșu. M-am înfipt la un pahar de rosé, care a sosit prompt, ușor mai înfierbântat decât temperatura mediului ambiant (erau cam 298 – 302 K la umbră, la momentul respectiv).
Comanda ne-a luat-o un băiet cam supărat pe viață, care se mișca cel puțin în “slow motion”. Ne-a adus și pizza, caldă, dar cam uscată după gustul meu. Fără să ne întrebe dacă vrem și niscaiva sosuri. La insistențele noastre a venit și cu un sos picant. Aici deschid o paranteză și zic că bucătăria are un sos de roșii “basic”. Dacă vrei “sos dulce” îți pun în basic niște zahăr. Dacă vrei “sos picant”, în același basic primești semințe de ardei iute. Asta a fost impresia mea.
Când i-am zis omului că rosé-ul trebuie să fie rece, s-a uitat la mine ca la un extraterestru, explicându-mi blând, ca la copiii proști, că “nu încape in frigider”. Am înghițit-o, am cerut gheață, am pus-o în vin, lucru pe care nu l-am mai făcut de la ultima vizită la restaurantul Central (transformat în cele din urmă în “Profi”). Mi-am zis că s-ar putea să aibă și berăria lor aceeași soartă – deși nu cred că s-ar înființa un Profi lângă Cora.
Capacul l-a pus “Pizza vegetală”, care conținea printre ingrediente, “mozzarella vegetală”. Așa ceva n-am mai văzut decât la “Pizza Luca”:
Cum pana corbului, “mozarella vegetală”? Crescută în lanul de mozarella? Eu pe ăștia i-aș împușca și apoi le-aș interzice definitiv să mai încropească mâncăruri!
Poate că ați avut experiențe mai plăcute în localul respectiv. Recomandarea mea: când mergeți la berărie, cereți bere, în ciuda listei de bucate care vă îmbie cu diverse alte chestii. Dacă vreți orice altceva, mergeți altundeva. Și n-o să regretați.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!