De câte ori se apropie Sărbătorile Pascale (cam odată pe an, conform propriilor mele observații), lumea intră într-o competiție căreia i-am zis Mieliada. Adică toată lumea se agită să achiziționeze niscaiva carne de miel. Sau aproape toată lumea, că mai sunt și din ăia de pun pe Facebook poze de genul “sunt și eu copilul cuiva, nu mă mânca” (nu dau surse, uite-așa, să se oftice respectivii!).
Dac-ar fi după mine, aș da “dezlegare” la miel/oaie/berbec/batal de la 1 ianuarie și până la 31 decembrie. Exceptând aglomerările urbane cu mari concentrații de populație musulmană (pe care, în România, le poți număra pe degetele de la o singură mână), precum și hypermarketurile aprovizionate cu miel congelat provenit din Australia ori Noua Zeelandă, sunt puține șanse de a găsi carne de pui de oaie în alte locuri, în afara “anotimpului pascal”.
O friptură de miel apropiată de ceea ce grecii numesc kleftiko (alte rețete de kleftiko găsiți aici, aici și aici) am încropit anul acesta pentru masa de Paște, din vreo 2,5 – 3 kg carne de miel cu tot cu oase, friptură din care s-au înfruptat o duzină de oameni și a mai și rămas.
Ce vă trebuie?
Friptura propriu zisă:
- o pulpă de miel posterioară, cu tot cu os;
- o pulpă anterioară, evident tot de miel, de asemenea, cu os;
- 6 – 8 coaste de miel “jumelate” (în perechi de câte două, adică).
- 2 – 3 crenguțe de rozmarin verde;
- 3 – 4 bucăți de usturoi verde, curățat;
- o căpățână de usturoi “bătrân”;
- 2 – 3 linguri de ulei de măsline sau din sâmburi de struguri;
- 450 – 500 mL vin alb sec (Riesling ori Chardonnay) sau demisec (Fetească Regală).
Pentru marinadă (baiț):
- 8 – 10 căței mari de usturoi, curățați și mărunțiți (ori dați prin presă);
- ½ linguriță piper cu lămâie;
- 1 linguriță de cimbru uscat;
- 1 linguriță de mentă uscată;
- 1 linguriță sare marină grunjoasă;
- 1 lămâie – doar zeama;
- 4 – 5 linguri ulei de măsline;
- 1 linguriță oțet balsamic de Modena;
- 50 – 100 mL vin alb, de calitate, sec sau demisec (vezi mai sus).
Cum procedați?
Amestecați ingredientele marinadei (adăugând în ordine: usturoiul pisat, ingredientele uscate, zeama de lămâie, oțetul, uleiul, vinul) până când obțineți o pastă, mai mult sau mai puțin fluidă, a cărei consistență o puteți regla prin cantitatea de vin adăugată.
Cu pasta astfel obținută masați viguros bucățile de carne.
Bucățile de miel astfel tratarisite le închideți în pungi resigilabile din care ați scos cât mai mult aer posibil, pungi pe care le dați la rece între 24 și 48 de ore. Cu cât mai mult, cu atât mai fragedă va fi friptura.
Luați o tavă mare, o ungeți cu ulei de măsline (sau de sâmburi de struguri), apoi împrăștiați în ea pulpele și coastele de miel, împreună cu marinada aferentă.
Adăugați printre bucățile de carne cățeii de usturoi, usturoiul verde și rozmarinul, apoi turnați în tavă vin din belșug.
Acoperiți tava cu o foaie de copt pe care ați umezit-o bine în prealabil, apoi ați stors-o.
Introduceți tava în cuptorul în prealabil preîncălzit la 180 – 190 ˚C. Cam la 45 de minute ar trebui să reumeziți sau să înlocuiți foaia de copt cu care ați învelit viitoarea friptură, ca să rămână permanent umedă.
Cam în 2 ore, 2 ore și jumătate cu acest tratament (funcție și de cantitatea de carne pregătită), friptura ar trebui să fie pătrunsă.
Mai lăsați-o neacoperită în cuptor 10 – 15 minute (eventual în ultimele 5 – 7 minute cu flacără din bolta cuptorului) ca să capete o crustă frumoasă.
Pregatiți unul sau mai multe platouri decorate cu salată verde sau rucola, pe care scoateți carnea.
Aveți grijă ca să faceți pozele înainte de a duce platourile la masa înconjurată de pofticioși. Sau măcar duceți platorile cu pulpe ultimele. În caz contrar riscați să rămâneți doar cu poza în care este vorba despre coaste. Sau poate nici măcar cu aceea.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!
P.S. – Iar dacă aveți timp, cățeii de usturoi adunați din tavă îi puteți transforma într-un sos aromat ca acesta:
ori într-unul delicios ca acesta:
