Se căina cineva pe rețelele de socializare, că – vai de mine – a cumpărat mere trase în ceară. La începutul lunii mai. Că, vezi doamne, din ianuarie și până în decembrie, ar trebui să cumpărăm doar mere (și nu numai) proaspete, abia culese din livadă.
Pe lumea asta au apărut o grămadă de copchii, născuți cu internetul la gură, care își închipuie că planeta asta, indiferent de latitudine ori longitudine (oare ce-s prostiile astea), le este datoare cu fructe și legume proaspete pe toată durata anului. Copchii cărora li se pare absolut normal să mănânce roșii și castraveți în ianuarie, ori portocale și rodii în mai. Vorbesc de copchiii din România, nu de cei din emisfera sudică, ori de cei născuți și crescuți la ecuator. După care, mai au și tupeul să se vaite că mâncarea lor este plină de “chimicale”, cu ajutorul cărora oculta mondială (masoni, reptilieni, Big Pharma, Big Food, corporații în general) și-a pus în cap să ne decimeze.
Nu mai devreme de trei – patru decenii, pe când globalizarea era mai degrabă o noțiune aparținând de SF, aveam proprietatea termenilor. Știam că fructele și legumele apar funcție de anotimp. Că e OK să avem primăvara ceapă verde, lobodă, salată și ridichi, vara să avem roșii și castraveți, iar toamna mere, pere în panere. Știam că pentru iarnă trebuie să punem murături și conserve, iar dacă vrem fructe și legume proaspete (mere, morcovi, cartofi ș.a.m.d.) să le depozitm corespunzător; amintiți-vă de sacii de cartofi din beci, de lădițele cu mere, ori de morcovii și pătrunjeii ținuți înfășurați în ziare, ori îndesați în nisip. Ori de butoiul cu varză murată, de borcanele cu murături, sau de sticlele cu bulion și zarzavat pentru ciorbă.
Acuma nu. Ne-am învățat să dăm fuguța la supermarket, ori la “Alimentara” (a se citi “Profi” ori “Mega-Image”) din colț, să cumpărăm fructe și legume “proaspete”, după care să ne plângem pe Facebook că:
- merele sunt învelite în ceară;
- nu mai putem folosi coaja de lămâie/portocală în prăjituri, întrucât e plină de “chimicale”;
- roșiile n-au nici un gust (decât eventual unul de cauciuc);
- usturoiul este iute și nu mai seamănă cu cel pe care-l cultiva bunica;
iar nici mango/papaya/avocado nu mai arată cum arătau pe vremuri, când creșteau în fundul curții de la țară.
Orice progres/evoluție a societații omenești vine cu plusuri și cu minusuri. Azi avem peste tot midii, stridii, creveți și ton roșu. Avem fructe, legume, zarzavaturi “proaspete”, la orice oră din zi și din noapte, de la Sfântul Vasile și până în noaptea de Anul Nou. Toate astea însă, au un preț. Și nu cel de la raft.
S-avem poftă și să ne revedem sănătoși!