Dacă în majoritatea articolelor de până acum vă povesteam despre modul în care se poate obține un anumit preparat, astăzi voi aborda problema puțin diferit: am o anumită materie primă – ce-aș putea face ca s-o valorific cât mai bine?
Totul a pornit de la faptul că de mult nu mai mâncasem o supă de vițel, așa că am pornit în căutarea ingredientului de bază perfect care se pretează la așa ceva. Am găsit la măcelăria din piața o bucată de rasol de vițel, cu os, nu prea mare, cam de 800 g. Am rugat măcelarul să mi-o tranșeze și am plecat cu patru felii frumoase de carne marmorată, cu puțin os și măduva aferentă:
Ca să încropesc supa am trecut și pe la zarzavagioaicele venite din zona Pașcanilor, de la care m-am procopsit cu o țelină mică (250 g), o legătură de rădăcinoase (doi morcovi, doi pătrunjei, un păstârnac) și o legătură de pătrunjel verde. O ceapă mică albă și doi cartofi mai aveam pe-acasă.
Am pus carnea la fiert cam într-un litru – un litru și jumătate de apă, și m-am apucat să curăț și să tai legumele în bucăți mari. Ceapa am lăsat-o întreagă.
După ce am fiert carnea la foc potrivit cam un ceas și jumătate (spumuind-o când a fost cazul), am pus în oală legumele, o cană cu apă clocotită și am continuat fierberea încă o jumătate de oră. Am scos apoi legumele și le-am lăsat să se răcească încet. Ceapa am aruncat-o.
Am strecurat supa, ca să rețin carnea, care parțial s-a desprins de pe oase, și măduva. Cu măduva n-am mai apucat să fac nimic, a dispărut rapid după ce a fost întinsă pe niscaiva pâine prăjită. Deci mulțumiți-vă cu ea pozată în strecurătoare.
Supa limpede rezultată era foarte concentrată (cred că erau cel mult 1,5 – 1,7 L). Răcită, porționată și pusă în congelator ar fi fost o bună bază pentru niște sosuri sau chiar tocănițe. Cum acestea nu erau în program, am mai adăugat peste ea vreo 3 – 4 căni de apă clocotită, am asezonat-o cu sare și piper, iar după încă un clocot am luat-o de pe foc și i-am adăugat o mână genereoasă de pătrunjel verde tocat.
Între timp am fiert separat, în apă cu sare, niște fidea (cam 125 g). Și astfel a ieșit supa, cu gustul inconfundabil de supă de vită:
Ce s-a întâmplat cu legumele și carnea rămase? Inițial ideea era să fi făcut un sos de hrean pentru rasol, iar legumele să le fi dat puțin la cuptor, drept garnitură. Am constatat însă că n-aveam hrean, iar orele erau destul de înaintate pentru un alt drum la piață. Așa că am virat spre o salată boeuf, de data asta chiar cu “boeuf”, recte vițel.
Am ales cu grijă carnea de pe oase – n-a fost nevoie să o toc: era atât de fragedă încât se rupea numai bine în bucăți de dimensiunile corespunzătoare salatei.
Am mai pus peste legumele tăiate în cuburi mici o cutie de mazăre (250 g), vreo 2 – 3 castraveciori murați tăiați mărunt și apoi bine scurși și, evident, bucățelele de rasol fiert.
Am legat totul cu o maioneză rapidă făcută dintr-un gălbenuș crud, o lingură de muștar, un praf de sare, un strop de zeamă de lămâie și 200 mL de ulei de floarea-soarelui.
Am echilibrat gusturile: dulce, sărat, acru, iute, mai adăugând – dacă era cazul – sare, piper, muștar picant, zeamă de lămâie.
Am lăsat-o peste noapte la rece pentru a se îmbina aromele, iar a doua zi am aranjat-o cam așa:
Să recapitulăm: 800 g rasol de vițel, o țelină mică, doi cartofi, o ceapă albă medie, o legătură de rădăcinoase (morcov, pătrunjel, păstârnac), ½ pungă de fidea, o legătură de pătrunjel verde, sare, piper. Asta a fost supa.
În plus, pentru salată: carnea și legumele recuperate din supă, 250 g mazăre din conservă, 2 – 3 castraveciori murați (ar fi mers și un gogoșar în oțet, dar n-am mai desfăcut ditamai borcanul doar pentru atâta), maioneză (1 gălbenuș crud, un strop de zeamă de lămâie, 1 lingură de muștar, 200 mL ulei), sare și piper.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!