Se apropie Paștele ortodox. Vecinii spală geamuri și bat covoare de zor.
Supermarketurile, unele cu program non-stop în această perioadă, sunt asaltate de românii care achiziționează “cele cuvenite” care ar trebui să se găsească pe masa de Înviere. Precum Crăciunul, Paștele a devenit o sărbătoare a consumerismului, o întrecere în care cei cu bani vor să demonstreze că sunt mai buni creștini (am vrut să zic inițial “mai catolici decât Papa”, dar, datorită faptului că Papa Francesco e un tip OK, m-am abținut) decât alții, mai puțin buni. Din negura mileniilor vine mesajul că, la Paște, trebuie să bifăm operațiunea MOV (miel, ouă, vin). Cunosc suficienți apropiați cărora mielul (oaia, în general) le provoacă o ușoară repulsie, gen: “Cum să mănânc miel, că miroase a oaie?” Lor le este dedicat articolul de mai la vale, în care bucata de miel (zisă și chiulotă) nu pute de loc a oaie.
Cum Adi Hădean zis-a, “Chiulota e o parte din pulpa din spate a mielului/berbecuțului. E o bucată destul de fragedă care poate fi gătită simplu, fără multe complicații (o puteți găsi aici). Poate fi marinată sau nu, poate fi condimentată doar cu sare și piper sau cu mirodenii arăbești ori indiene și, foarte important, nu are nevoie de mai mult de un sfert de oră pentru a fi gata de mâncat.”
Introducerea fiind făcută, apelul la autoritate bifat și el, nu-mi rămâne decât să vă povestesc, cu cuvintele mele, ce-am dres și ce-am făcut.
Am găsit și achiziționat două bucăți fasonate de chiulotă de miel, pe care le-am pregătit cum m-am priceput, având în vedere și experiența predecesorilor.
Ce vă trebuie?
- 2 bucăți de pulpă de miel fără os (zisă și chiulotă), fără os și fasonată frumos – să tot fi fost un sfert de kil, încărcat;
- 1 lingură de ulei vegetal pentru uns tigaia – am preferat uleiul din sâmburi de struguri (cu punct de fumigare ridicat), în detrimentul celui de măsline (care dă preparatului o notă mediteraneană) și a celui din floarea-soarelui (mai ieftin, neutru ca gust, mult fumegător);
- Sare marină, piper mixt măcinat – de gustibus.
Cum procedați?
Am scos rondelele de pulpă de miel din ambalajul vidat și le-am lăsat pe masa din bucătărie cam un ceas, cât să ajungă la temperatura camerei. Le-am șters cu șervete absorbante ca să elimin excesul de apă, apoi le-am asezonat cu sare marină și piper mixt proaspăt râșnit.
Am încins la foc iute tigaia antiaderentă unsă cu uleiul din sâmburi de struguri, apoi am zvârlit în ea ambele chiulote.
Le-am pârpolit inițial câte un minut pe fiecare parte (cât să se închidă porii), apoi le-am rumenit (încă 8 minute pe cea pe care am vrut-o medium-rare), respectiv 12 minute pentru cea bine făcută, neuitând să le întorc de pe o parte pe alta, la fiecare 2 minute.
Le-am servit alături de o garnită de cartofi albi prefierți, rumeniți în cuptor (vezi modul de preparare aici), o salată de sezon (roșii, castraveți, ceapă verde, ceapă roșie) asezonată din belșug cu sare și ulei de măsline (și un strop de oregano uscat) și un pahar de Merlot demisec de Recaș (Cramele Huniade – marca).
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!