Față de clasicele ciuperci cu maioneză, aceste ciuperci cu sos de iaurt sunt mult mai ușoare, cu mai puține grăsimi. Se recomandă și celor care sunt alergici la gălbenușul de ou. Se prepară rapid și nu necesită cine știe ce ingrediente sofisticate ori pipărate la preț. Cu puțină imaginație, poate fi și un preparat atractiv privirii, care poate sta la loc de cinste printre antreurile unei mese festive.
Ce vă trebuie?
- 2 borcane cu ciuperci champignon întregi, conservate în saramură – 1 borcan conține cam 170 g de ciupercuțe;
- 350 g iaurt grecesc, cu 10% grăsime;
- 5 – 6 căței de usturoi;
- ½ linguriță de sare marină;
- 1 – 2 lingurițe de zeamă de lămâie;
- 2 lingurițe de ulei din floarea-soarelui;
- ½ linguriță de piper negru (sau mozaic) proaspăt măcinat;
- 4 – 5 fire de mărar proaspăt (pentru decor);
- 1 – 1 ½ lingurițe de boabe de piper roșu (tot pentru decor).
Cum procedați?
Treceți ciupercile într-o strecurătoare, spălați-le bine cu apă rece și lăsați-le la scurs. Ca să nu stricați sosul, ciupercile trebuie să conțină cât mai puțină apă. Eventual le puteți usca folosind șervete absorbante.
Dacă ciupercile vi se par prea mari, le puteți secționa în jumătăți ori chiar în sferturi. Mie mi s-au părut acceptabile din punct de vedere dimensional, astfel că le-am lăsat întregi.
Curățați usturoiul, treceți-l prin presă (dacă sunteți ceva mai conservatori, n-aveți decât să îl pisați într-un mojar cu pistil) și lăsați-l câteva minute (5 pentru cei mai curioși din fire) împreună cu sarea.
Frecați pasta de usturoi cu sare, adăugându-i zeama de lămâie, apoi încorporați în ea, treptat, uleiul, până când rezultă un amestec omogen.
Adăugați iaurtul, asezonați cu piper măcinat și amestecați bine, ca usturoiul să se răspândească în toate cotloanele iaurtului. Gustați și vedeți dacă sosul rezultat este suficient de sărat, acru ori picant. Acționați în consecință.
Amestecați ciupercile bine scurse cu sosul de iaurt, decorați cu mărar tocat fin și boabe de piper roșu.
Dați la rece măcar două – trei ceasuri înainte de servire. Serviți în deschiderea mesei (pe post de entrée sau antreu cum îi zice pe la noi), alături de un aperitiv de prună febrilă (40 – 50˚).
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!