Dacă doriți să pregătiți așa ceva, mai întâi cumpărați mistrețul. Nu pe tot, ci doar vreo 1,5 – 2 kg de pulpă. Ca să n-aveți surprize, înainte de a vă apuca de gătit, aveți de făcut două lucruri. Primo: vedeți să nu conțină Trichinela Spiralis (asta v-o poate spune rapid orice medic veterinar). Secundo: controlați să nu fie cumva radioactiv (s-au mai văzut cazuri). Pentru asta nu trebuie să-l puneți la întuneric și să observați dacă devine fosforescent (metoda asta nu dă întotdeauna rezultatele scontate), este suficient un contor Geiger-Müller, un must-have al oricărei gospodine care se respectă. Odată lămurite aceste chestiuni, puteți purcede la marinarea cărnii (punerea la baiț cum s-ar zice popular), așa cum v-am povestit pe îndelete și cu lux de amănunte aici. Cum marinarea durează măcar 48 de ore, dacă vreți să aveți friptura pe masa de Crăciun, ar fi cazul să vă cam suflecați mânecile și să vă apucați repejor de treabă.
Ce vă trebuie?
- 1,5 – 2 kg de pulpă de mistreț cu tot cu os, marinată în prealabil (vezi aici cum se poate marina);
- 2 – 3 linguri de untură de rață (in extremis o puteți înlocui cu untură de gâscă ori chiar de porc);
- 2 morcovi potriviți, curățați și tăiați în rondele;
- 1 țelină mică și lunguiață (200 – 250 g), curățată și tăiată în rondele;
- ½ legătură de pătrunjel verde.
Cum procedați?
Scoateți carnea de mistreț din marinadă și scurgeți-o bine, fără a arunca marinada.
Într-o tigaie încăpătoare puneți o ligură de untură și încingeți-o bine.
Adăugați pulpa de mistreț, peste care mai puneți una – două linguri de untură și rumeniți-o la foc iute câte 2 – 3 minute pe fiecare parte.
Cât se rumenește carnea, luați un vas termorezistent (în care să vă încapă bucata de pulpă de mistreț și să vă mai rămână și ceva loc), pe fundul căruia așezați un pat confecționat din rondele de morcov, de țelină și frunze de pătrunjel verde tocate mai grosier.
Pe patul astfel pregătit așezați bucata de mistreț rumenită în prealabil în untură.
Turnați peste carne marinada rămasă (cea pe care v-am zis să n-o aruncați), mai aruncați o mână de pătrunjel verde tocat, acoperiți vasul cu o folie de aluminiu și dați-l la cuptor, la 140 – 150 ˚C (ar fi indicat unul electric, în care controlul temperaturii este mult mai precis). Paranteză: dacă folosiți un vas metalic, preîncălziți cuptorul la 140 – 150 ˚C. Dacă folosiți un vas ceramic ori din sticlă (Pyrex, Jena etc.), porniți cuptorul după ce ați introdus vasul cu viitoarea friptură în cuptorul rece. Știu că cioburile aduc noroc, dar nu și dacă le găsești în friptură.
De-acu’ aveți de așteptat măcar vreo patru ceasuri bune, dacă nu chiar mai mult. Cam după 2 – 2,5 ore puteți verifica starea cărnii și o puteți întoarce pe partea opusă. Dacă e cazul (deși nu va fi dacă ați etanșat bine vasul cu folia de aluminiu), mai completați cu apă sau vin alb (din nou, atenție la cioburi, în cazul în care vă vine ideea să turnați lichid rece în recipientul din sticlă fierbinte – fi el termorezistent, dar nici în halul acesta).
După 4 ceasuri verificați din nou carnea dacă e suficient de pătrunsă. Dacă testul e negativ, mai lăsați-o în cuptor, dar verificați-o mai des (cam la 15 – 20 de minute), ca să nu ajungă ca această mostră:
Când considerați că este suficient de coaptă în conformitate cu gusturile voastre, o puteți scoate la masă. De regulă, după 4 – 5 ceasuri de cuptorizare, este afât de fragedă încât se rupe cu furculița, așa că puteți face ceea ce se cheamă “pulled pork” (“pulled boar” în cazul de față).
Noi am pregătit chestia asta pe la sfârșit de martie, început de aprilie. Așa că am avut o salată de sezon (salată verde, roșii, castraveți). Și-am mai pus în farfurie și pe ruda sa domestică, sub formă de cotlet (cu tot cu os și cu șorici crocant, fabricat cam ca aici). Cum Crăciunul pică în emisfera nordică, de regulă, iarna, cam la sfârșitul lui decembrie (mai exact pe 25 Decembrie), merg pe lângă mistrețul acesta fâșiat (nu-i greșeală de tastare: “fâșiat” adică făcut fâșii) niște murături asortate. Iar drept garnitură, ce-ar putea fi mai bun decât un piure de cartofi peste care să puneți o lingură generoasă din sosul rămas în tavă. Iar vinul, ce să vă zic: roșu, sec, taninos chiar, adus la 14 – 16 ˚C (și nu la temperatura camerei, temperatură care poate ajunge și la 22 – 24 ˚C dacă sunteți mai friguroși).
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!