Cum s-au cam terminat proviziile de carne de curcan din congelatorul propriu, m-am repezit până la una din măcelăriile de la Piața Sud, măcelăria de la care mă aprovizionez de regulă cu diverse forme de porc (ceafă și cotlete cu sau fără os, mușchiuleț, piept ș.a.m.d.), pui, vită, uneori chiar și cu pastramă de berbecuț, și am cumpărat câteva medalioane din piept de curcan. Fiind destul de mărunte (aveau cam ¾ de kg cu totul), m-am gândit că n-o să fie suficiente pentru patru persoane, drept pentru care am mai luat și două jumătăți de piept de pui, gata marinate, pe principiul “mai bine să prisosească, decât să lipsească”. Judecând după mormanul de mâncare rămas după prânzul acesta în patru, se pare că am supraestimat la greu apetitul comesenilor. Că nu cred că nu le-a plăcut ceea ce le-am gătit.
Ce vă trebuie?
- 8 “medalioane” din piept de curcan (cam 750 g);
- 2 – 3 linguri de ulei din sâmburi de struguri;
- 4 lingurițe de sos Worcester;
- 1 linguriță de boia dulce afumată;
- ½ linguriță piper negru măcinat cu lămâie;
- ½ linguriță sare marină grunjoasă;
- 1 crenguță de cimbru proaspăt;
- 0,5 L bere brună (din care: 100 mL pentru marinat carnea, 150 mL pentru înăbușit friptura în cuptor și 250 mL pentru bucătar
![😉]()
).
).Cum procedați?
Într-un castron încăpător masați carnea cu condimentele uscate, apoi ungeți medalioanele cu sos Worcester și ulei.
Adăugați apoi 100 mL bere brună și treceți totul într-o pungă resigilabilă, pe care – după ce ați eliminat din ea aerul excedentar – o închideți ermetic și o dați la rece măcar 30 – 45 de minute.
Preîncălziți cuptorul la 180 – 200 ˚C.
Răsturnați conținutul pungii într-o tavă antiaderentă suficient de încăpătoare, astfel încât medalioanele de curcan să fie așezate într-un singur strat. Turnați în tavă a doua porție de bere brună și aruncați tot acolo crenguța de cimbru.
Acoperiți tava cu folie de aluminiu și dați-o la cuptor cam trei sferturi de ceas. Acum puteți întoarce medalioanele de pe față pe verso. Acoperiți din nou tava cu folia de aluminiu și mai lăsați-o încă o jumătate de oră la cuptor. După expirarea acestui timp, carnea ar trebui să fie pătrunsă și ar trebui doar rumenită și scăzut sosul.
Îndepărtați folia de aluminiu și mai lăsați tava în cuptor încă vreo 20 – 25 de minute, având grijă ca, la jumătatea timpului, să întoarceți medalioanele pe partea opusă, pentru a se rumeni uniform.
Medalioanele astea le-am servit împreună cu niște piept de pui marinat, rumenit în tigaie și apoi înăbușit în vin. Drept garnitură am pregătit niște cartofi noi, în conformitate cu procedura de mai jos:
1 kg de cartofi roșii noi (mai medii spre mici) se fierb în coajă până când pătrunde lejer furculița în ei.
După ce se răcoresc se curăță de coajă, se taie în sferturi pe lungime (dacă sunt medii), în jumătăți (dacă sunt mici), ori se lasă întregi (dacă sunt foarte mici).
Se pun apoi într-o tavă antiaderentă unsă cu nu mai mult de o lingură de ulei vegetal (eu le-am pus ulei din sâmburi de struguri, dar puteți folosi și ulei de măsline), se asezonează cu sare și piper, apoi se stropesc cu o linguriță de ulei de măsline cu trufe (dacă nu vă plac trufele 
puteți folosi ulei asezonat cu busuioc, ori ulei asezonat cu ardei iute).
Se dă tava la cuptorul preîncălzit la 200 – 220 ˚C pentru 25 – 35 de minute (ori până când cartofii capătă o crustă aurie crocantă). Pentru ca rumenirea cartofilor să se facă uniform, pe toate părțile, este bine ca pe la jumătatea timpului să amestecați în ei cu o ustensilă care să nu vă zgârie tava: lingură de lemn, spatulă de silicon.
* * *
Acum că avem și garnitura, mai putem adăuga (sau nu) un sos de iaurt cu usturoi, iar lângă farfurie putem pune un pahar de vin alb sau rosé, preferabil un demisec. Noi am avut un Sauvignon Blanc, demisec evident, de la Beciul Domnesc.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!