Motto: <<Dacă bagi în tine la micul dejun, prânz și cină #mezeluri, iar între mesele principale “servești” gustări bazate pe chipsuri și băuturi carbogazoase, nu mai da vina pe industria alimentară! Nu ei este prostu’!>>
Au început să fie vizibili cu salamul săsesc. Bravo lor!
Acum, au lansat o campanie denumită “Eticheta curată”. Și au început să apară cârcotașii, școliți la Academia Google. Că doar nu duce România lipsă de tâmpiți.
Acestor experți formați la Google Academy – și aici includ și “experimentata” echipă de “cititori de etichete” de la Asociația Pro Consumatori (al cărei nume încearcă să ne inducă credința că ar fi vocea oficială a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor) doresc să le transmit următoarele (cu liniuță și de la capăt):
- Nu există mezeluri naturale. Ele nu cresc în sol, în copaci și nici nu sunt un dar al lui Dumnezeu;
- Sunt produse fabricate, bazate pe tehnologii dezvoltate de ființe umane, tehnologii care au scopul primordial de a conserva, pentru o perioadă cât mai lungă de timp, calitățile nutritive și senzoriale ale produsului manufacturat;
- Necesitatea hrănirii unei mari mase de populație, timp îndelungat, a dus la apariția unor forme de conservare a hranei, pentru perioade cât mai lungi de timp;
- S-au dezvoltat (cu precădere și rezultate notabile) în secolul XIX și următoarele, pasteurizarea, sterilizarea, utilizarea conservanților, alături de procedeele clasice de prezervare a hranei: afumarea, sărarea, deshidratarea, murarea, ș.a.m.d.
Observând natura, homo sapiens sapiens a descoperit că anumiți compuși chimici (pe care ăștia care n-au promovat în școala elementară disciplina numită “Chimie” îi resping cu indignare revoluționară) sunt indispensabili în procesul de conservare, și i-au sintetizat [la vremea respectivă nu știau că – după apariția internetului – vor apărea “savanți” care vor spune că acest compus (este vorba despre acidul glutamic, utilizat pentru potențarea aromelor):
existent și apoi izolat și extras din alge, ciuperci etc. nu are aceleași proprietăți cu acest compus (același acid glutamic):
obținut prin sinteză chimică sau biosinteză controlată].
Revenind la Cris-Tim și a lor “Etichetă curată”. Oamenii lor au speculat o strategie de marketing, bazându-se pe câteva expresii proverbiale românești:
- Prostul, dacă nu-i fudul, nu-i prost destul (în traducere liberă: adică mă prostiți voi pe mine, cu Exxx – păi am Google, săracilor!);
- Dacă are E-uri, e nașpa (din literatura internetică recentă);
- Dacă denumirea științifică a ingredientelor este imposibil de pronunțat după ce am absolvit patru clase elementare, e clar: nu-i bun de mâncat!
Un produs fără GLUTEN (care nu face rău nimănui, exceptând persoanele care suferă de boala celiacă), AMIDON (pe care îl regăsim în cereale, cartofi, porumb, …), MDM (carne dezosată mecanic – care, între noi fie vorba – nu-i mai rea d.p.d.v. chimic decât carnea propriu-zisă), COLORANȚI SINTETICI (vă reamintesc că roșul carmin extras din gândacul coșenila este totuși natural – oricâtă greață v-ar provoca gândacii), MGS ADĂUGAT ( aici mi-a plăcut termenul “adăugat”, întrucât acidul glutamic și monoglutamatul de sodiu se găsesc – uneori în cantitați importante – în ciuperci, alge, roșii, brânzeturi), prin prisma parantezelor adăugate, nu poate fi decât sănătos.
Și atunci, de ce ne opărim?
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!