Pesto! De la rețeta inițială genoveză s-a ajuns astăzi la câteva zeci, poate chiar sute, de sosuri păstoase care se obțin din semințe/nuci, verdețuri, brânză tare, ulei de măsline și alte varii ingrediente (roșii, usturoi ș.a.m.d.) bine omogenizate într-un mojar cu pistil (inițial), ori un robot de bucătărie/blender/food processor (actualmente). De-a lungul timpului am încercat varii combinații finalizate în pesto. Astăzi l-am preparat pe cel descris în continuare. Când l-am încropit, am crezut că este o creație originală. Greșit! O săptămână mai târziu am aflat că este foarte, dar foarte apropiat de un preparat sicilian, pesto alla Trapanese. Cu proxima ocazie îl fac și pe acela. Promit.
Ce vă trebuie?
- 1 legătură de leurdă;
- 30 g frunze proaspete de busuioc;
- 2 – 3 linguri de fulgi de migdale;
- 100 g brânză Pecorino Romano (înlocuibilă cu: Parmigiano Reggiano sau Grana Padano);
- 100 – 150 mL ulei de măsline;
- Piper negru (sau mixt), proaspăt râșnit – după gust.
Cum procedați?
Mai întâi, luați o tigaie antiaderentă, pe care o încingeți la foc mediu, fără să puneți ulei în ea! În tigaia încinsă puneți fulgii de migdale și rumeniți-i cu grijă, până când încep să-și schimbe culoarea înspre maroniu: asta înseamnă cam 3 – 4 minute, fără a-i scapa din ochi, întrucât se pot arde foarte rapid.
Luați apoi legătura de leurdă și spălați-o conștiincios, frunză cu frunză. Scurgeți-o bine de apa în exces și tăiați grosier frunzele.
Tăiați brânza (era să zic “parmezanul”) în cuburi mari.
Aruncați ingredientele (fulgii de migdale rumeniți, leurda, spanacul, brânza tare) într-un robot de bucătărie (sau într-un blender), asezonați cu piper. Nu trebuie să puneți sare – este suficientă în pecorino, și nici usturoi – tocmai ați folosit leurdă, adică usturoi sălbatic. Pulsați amestecul până când obțineți o pastă omogenă.
De acum puteți începe a turna uleiul de măsline, în fir subțire, ca la maioneză. Când s-a încorporat uleiul în pasta verzulie, ea tocmai s-a transformat în pesto. Iar dacă bucățile de migdale din pesto vi se par prea mari, nu vă necăjiți! Așa trebuie să iasă, cam ca firimiturile de pâine uscată, pentru o textură mai aparte.
Un astfel de pesto merge evident cu paste. Dar și cu polenta – cunoscută uneori și sub numele exotic de “mămăligă”.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!