Am întâlnit multe persoane care nu mănâncă miel dintr-un motiv care mie mi se pare cel puțin bizar: are gust de (sau miroase a) oaie. Celor care le repugnă gustul ori mirosul de oaie, le recomand această pulpă de miel, făcută pe îndelete, în bere brună, la cuptor. În prealabil, pulpa trebuie curățată, respectiv îndepărtate pielițele și excesul de grăsime (seu). O marinare îndelungată, cu zeamă de lămâie, usturoi și oareșce ierburi aromate o frăgezește și îi îndepărtează toate mirosurile dezagreabile. Un preparat ideal pentru o masă de sărbătoare, în familie, cum ar fi, de pildă, masa de Paște.
Ce vă trebuie?
Pentru marinadă:
- 2 căpățâni de usturoi;
- 1 linguriță de sare marină grunjoasă;
- 2 – 3 linguri de ulei de floarea-soarelui;
- 1 linguriță de frunze de cimbru uscat;
- 1 linguriță de frunze de rozmarin;
- 1 linguriță de amestec de condimente pentru stifado;
- 2 lingurițe de oțet balsamic;
- 1 – 2 lămâi.
Pentru friptura propriu-zisă:
- 1 pulpă posterioară de miel (cam 2 kg);
- 4 căpățâni de usturoi;
- 2 crenguțe de rozmarin verde;
- 1 lămâie;
- ½ limetă;
- 350 – 500 mL bere brună;
- 2 – 3 morcovi potriviți;
- 5 – 6 cartofi albi, nefăinoși;
- 1 linguriță de boia dulce;
- 2 lingurițe de muștar cu semințe;
- 2 – 3 lingurițe de miere;
- ½ legătură mărar verde.
Cum procedați?
Mai întâi va trebui să pregătiți marinada în care va sta carnea, la rece, cam 24 de ore.
Curățați și pisați usturoiul (ori treceți-l printr-o presă), apoi frecați-l pastă cu sarea și adăugând treptat uleiul (ca atunci când faceți mujdei).
În pasta de usturoi încorporați apoi cimbrul mărunțit, rozmarinul mărunțit și amestecul de condimente pentru stifado. La sfârșit adăugați oțetul balsamic și amestecați cu simț de răspundere până când obțineți o pastă omogenă.
Carnea (de pe care ați îndepărtat în prealabil grăsimea în exces) bine spălată și uscată cu șervete absorbante se freacă pe toate părțile cu zeamă de lămâie.
Apoi se unge bine carnea cu pasta de marinare pregătită anterior, se introduce într-o pungă resigilabilă și se dă la rece pentru 24 de ore.
Pentru friptură pregătiți o tavă încăpătoare, cu pereți ceva mai înalți, pe fundul căreia așezați căpățânile de usturoi tăiate în jumătate, care vor forma un “pat” pentru carne, astfel încât aceasta să nu stea direct pe fundul tăvii.
Așezați bucata de carne pe patul de usturoi, stropiți-o cu zeamă de lămâie și limetă. Puteți să-i mai puneți vreo două fire de rozmarin verde, dar nu-i neapărat necesar.
Turnați restul de marinadă în tavă și adăugați berea brună, apoi acoperiți tava cu o folie de aluminiu și introduceți-o în cuptorul preîncălzit la 160 ˚C, unde o lăsați cam 1 oră, fără să umblați la ea.
Între timp pregătiți legumele precum și sosul cu care veți glazura, mai către sfârșit, carnea:
- morcovii se curăță și se taie în rondele groase, cam de 1 – 1,5 cm;
- cartofii se curăță și se taie în cuburi mari (dacă sunt cartofi noi, mici, se pot tăia în sferturi);
- se amestecă mierea cu muștarul, până se obține o pastă groasă, omogenă.
Se adaugă în tavă, pe lângă carne, rondelele de morcov, se acoperă din nou tava și se mai dă la cuptor pentru încă 90 de minute (dacă este cazul, se mai completează cu bere).
Se adaugă cartofii, se asezonează cu sare și boia, se acoperă din nou tava și se dă la cuptor pentru încă 80 – 90 de minute.
Se scoate folia, se unge carnea cu pasta de miere și muștar, se dă din nou la cuptor (180 – 200 ˚C, 10 – 15 minute) ca să se rumenească frumos crusta. Ultimele 5 minute se poate găti cu flacăra din bolta cuptorului.
La final, când carnea este bine rumenită și crocantă la exterior (o să vedeți că interiorul rămâne fraged și suculent) se presară totul din belșug cu mărar tocat.
Înainte de servire scoateți bucata întreagă de friptură pe un platou și țineți-o la odihnă vreo 8 – 12 minute.
Apoi puteți felia carnea, pe care o serviți împreună cu legumele din tavă și niscaiva salată de sezon. Dacă mă-ntrebați de vin, v-aș recomanda un Carménère de Chile.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!