Dacă am terminat cu mesele festive de sărbători, încovoiate sub greutatea salatelor “de boeuf”, a sarmalelor, fripturilor și cârnaților, e momentul să trecem pe “hrană lichidă”, însă din aceea fără grade alcoolice. Supe și ciorbe, adică.
Cum nici o tranziție nu se recomandă a fi făcută brusc, nu vă propun direct o zeamă doar de legume sau verdețuri, pentru astea o s-avem vreme când dă colțul ierbii și se intră în Postul Paștelui (17 februarie – 3 aprilie catolic,15 martie – 1 mai ortodox). Să o luăm treptat, ca să nu intrăm în sevraj. Pentru început o ciorbă de scăriță afumată, completată cu niscaiva boabe de fasole albă și acrită ca la Moldova, cu borș, evident.
Din ce-am enumerat mai jos ies cam 8 – 12 porții (în funcție de volumul farfuriei și de gradul de umplere, φ = Vutil/Vtotal), adică pentru două persoane ajunge cam de luni până vineri. Nu trebuie să vă obosiți să fierbeți fasolea uscată, puteți folosi direct conserve cu fasole boabe. Economisiți bani și timp. O să ziceți că n-are același gust. Păi n-are, așa cum n-are același gust ciorba făcută în oala de 5 L cu cea preparată la cazan. Chestie de transpunere la scară a proceselor.
Ce vă trebuie?
- 600 – 700 g “scăriță” afumată (adică nu numai coaste; să aibă și oareșce carne & slănină);
- 2,5 L – 3 L de apă (am constatat că există și “gospodine” care, dacă nu scrie explicit în rețetă, nu pun apă când pregătesc ciorba);
- 1 morcov;
- 1 pătrunjel;
- 2 conserve de fasole albă boabe (a câte 400 g cutia);
- 2 linguri de pastă de ardei dulce;
- 500 – 600 mL borș de putină;
- 1 ramură de cimbru verde (se poate înlocui cu 1 linguriță de cimbru uscat);
- Sare și piper – după gust.
Cum procedați?
Luați scărița și tăiați-o în bucăți, paralel cu oasele, astfel încât fiecare bucată să conțină os, slănină, carne.
Bucățile de scăriță astfel fasonate le puneți la fiert în apă. Fierbeți-le cam o jumătate de ceas. Spumuiți dacă este cazul.
În ăst timp, curățați și tăiați în rondele subțiri morcovul și pătrunjelul. Puneți-le apoi în oală și fierbeți-le împreună cu carnea, la foc potrivit încă 30 – 35 de minute. În timpul procesului țineți oala acoperită, ca să nu vă plece apa și aromele.
Adăugați pasta de ardei, amestecați, apoi răsturnați în oală conținutul conservelor de fasole. Adică boabele și zeama în care au stat. Nu trebuie spălată și scursă fasolea, că nu conține alte chimicale în afară de H2O, NaCl și, eventual, α-D-glucopiranozil-(1→2)-β-D-fructofuranozidă (C12H22O11)*.
Adăugați borșul și lăsați totul să fiarbă la foc mic încă 10 – 12 minute. Potriviți gustul de sare, piper și acreală (dacă nu-i suficient de acră, mai adăugați borș, dacă-i prea acră, data viitoare puneți mai puțin borș).
Puneți la infuzat în ciorbă cimbrul; fie creguța întreagă, fie cimbrul uscat. Dacă nu vă place să se împrăștie tot cimbrul fost uscat prin oală, puneți-l într-un pliculeț pentru ceai (dar fără ceai în el), legați-l la gură și dați-i drumul în oală. Îl pescuiți după ce mai dă ciorba 2 – 3 clocote.
Dacă credeți de cuviință, mai puneți și niște pătrunjel verde, dar nu cred că este cazul.
Când serviți, presărați deasupra niște boabe roșii de piper (cu scop pur decorativ). Serviți neapărat cu ceapă roșie pe care o muiați în sare. Oricum lucrați de acasă și nu prea aveți viață socială decât în mediul virtual, care încă n-a ajuns să transmită și mirosul de ceapă.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!
* – pe românește zaharoză, compusul care se găsește în proporție de peste 98% în zahăr.