Chiar dacă nu te-ai născut și ai crescut cu marea la doi pași, uneori îți mai vine așa, câte o poftă, de fructe de mare. Mai ales atunci când vacanța este încă departe. Dacă ai în apropiere un supermarket (și cine nu are?), ori un restaurant care servește preparate mediteraneene (și cine nu are?), treaba-i ca și rezolvată.
Creveți congelați găsești cam peste tot. La unele supermarketuri îi găsești și “proaspeți” (mai degrabă proaspăt decongelați), întinși pe un pat de gheață alături de midii, stridii, calamari, caracatițe și varii specii de pești. Noroc că vânzătorul este obligat să specifice dacă marfa este proaspătă sau provine din materiale în prealabil congelate. Așa că citiți bine etichetele, vedeți zona din care provine marfa, dacă este de crescătorie sau de captură, dacă a fost sau nu congelată și până când este sigură pentru consum. Dacă creveții sunt portocalii, e semn că au fost prelucrați termic în prealabil. Culoarea este caracteristică creveților prefierți, cei neprelucrați termic, fie ei proaspeți sau congelați, sunt gri. Cam așa:
N-am prea văzut astfel de specimene prin împrejurimi. Am găsit în schimb creveți prefierți, ambalați și etichetați corespunzător. Bine, nu așa de ieftini precum cei care se vând la kil. Aceștia:
Cum încă nu e vremea de încins grătare în aer liber, n-am făcut creveți la grătar. Și nici nu i-am mai marinat ca aici. I-am gătit în cel mai simplu mod posibil și au ieșit aproape ca la grătar, fără a avea însă gustul de mititei, cum mi s-a întâmplat pe vremuri, la restaurantul Parc, pe vremea când tocmai devenise Green Park.
Și ca să fie mezé-ul (aproape) complet, am mai luat niște Feta, una cu ierburi mediteraneene, alta cu sos picant de roșii, pe care doar le-am dat la cuptor (220 ˚C) pentru 10 – 15 minute. Uzo n-a fost să fie, în schimb a fost un cupaj roșu sec de Dealu Mare: Byzantium.
Ce vă trebuie?
- O duzină (12 bucăți – circa 200 g) de creveți prefierți, calibru 40/60 buc/kg;
- 1 lingură de ulei de măsline / sâmburi de struguri;
- Sare, piper – după gust;
- ½ limetă.
Pentru sos:
- 3 – 4 căței de usturoi;
- 1 linguriță de ulei de măsline;
- 1 linguriță zeamă de limetă (sau zeamă de lămâie);
- 1 castravete murat în oțet (5 – 6 cm);
- 1 praf de sare grunjoasă;
- ½ pahar (75 g) iaurt grecesc cu 10% grăsime.
Cum procedați?
Creveții se gătesc rapid, mai mult durează până pregătiți sosul, așa că apucați-vă mai întâi de acesta.
Curățăți usturoiul, dați-l prin presă și amestecați-l cu sarea grunjoasă, apoi bateți-l cu pistilul până obțineți o pastă.
Încorporați în pastă zeama de limetă, apoi uleiul și amestecați până la omogenizare.
Pasta de usturoi amestecați-o cu o linguriță de iaurt.
Adăugați castravetele murat dat prin răzătoarea mică. Dacă folosiți castraveți mai puțin fermi (mai apoși), stoarceți-i după ce i-ați ras și abia apoi încorporați-i în sos.
Omogenizați, adăugați restul de iaurt grecesc și apoi amestecați bine până când obțineți o pastă omogenă.
Dacă nu folosiți tot sosul odată, îl puteți păstra la frigider (închis etanș, din motive de usturoi) maximum 24 de ore.
Scoateți creveții din ambalajul protector, spălați-i și scurgeți-i de apa în exces. Eventual îi puteți tampona cu șervete absorbante. Dacă nu vă place cum se uită la voi, le puteți scoate ochii. La propriu.
Asezonați-i cu sare și piper stropiți-i cu ulei de măsline și amestecați-i, astfel încât condimentele și uleiul să-i cuprindă peste tot.
Încingeți la foc mediu o tigaie antiaderentă (de preferat una placată cu piatră), fără ulei.
Așezați creveții în tigaia încinsă, astfel încât să nu se suprapună. Apăsați-i ușor cu o spatulă ca să adere de tigaie și lăsați-i să se rumenească timp de 90 de secunde, după care întoarceți-i pe partea opusă și mai rumeniți-i încă 90 de secunde. Creveții sunt deja prefierți, așa că nu trebuie gătiți prea mult. Dacă stau pe foc mai mult de trei minute o să devină gumoși, greu de mestecat și cam fără gust. Așa că renunțați la ideea că trebuie să fie “bine făcuți”.
De-acum îi puteți trece în farfuriile de servire. Nu necesită cine știe ce altă garnitură, puțin sos de iaurt cu usturoi și castraveți murați, ori chiar tzatziki adevărat, e suficient. Eventual puteți stoarce peste ei limeta care decoreză farfuria. Iar dacă n-aveți o limetă, nu-i bai, o suplinește cu succes lămâia noastră strămoșească.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!