După ce dimineața am urmărit cum văd americanii Parisul, înspre seară a venit rândul Romei. E destul de aproape, ținând cont că o iei pe fâșie în sus (adică spre nord), traversezi bulevardul Flamingo, iar pe stânga, cum treci de Bucătăria Iadului (restaurantul Hell’s Kitchen al lui Gordon Ramsay) dai de Caesars Palace & Co. În patrulaterul delimitat de Frank Sinatra Drive și South Las Vegas Bulevard, pe axa est-vest, respectiv Stan Mallin Drive și West Flamingo Road pe axa nord-sud, pe vreo 20 de hectare, poți trece în revistă în câteva ceasuri, cele mai importante simboluri pe care le-am parcurs, tot la pas, însă în decurs de 4 – 5 zile la Roma și la Vatican. Asta pe lângă sumedenia de magazine “de firmă”, baruri, cafenele, restaurante, multe dintre ele concentrate în The Forum Shop. În Vegas, Colosseumul este întreg și nu în ruine ca la săracii de italieni. Probabil acesta este motivul pentru care au cântat, aici și nu la Roma, Celine Dion, Elton John, Mariah Carey, Rod Stewart, Cher, și alții. Noi nu i-am prins cântând acolo, că erau niște moși care au închiriat arena ca să cânte și ei. Cine?
Cazinoul și hotelul, care se află pe latura sudică a patrulaterului, nu ne-au interesat prea mult, nefiind de nasul nostru. Aici vin, se cazează și joacă cei mai împătimiți și cu dare de mână jucători. Prețurile camerelor încep de pe la $250/noapte, dar nu știu unde se opresc.
Atracția maximă, nu neapărat și pentru mine, a fost mallul. Sau prăvălia pieței, cum s-ar traduce The Forum Shop. Bine, Google are altă opinie, zicând că-i un magazin de forumuri.
La intrarea de pe ulița principală te întâmpină o Fontana di Trevi. Ceva mai mică, dar nu atât de aglomerată precum omonima din Roma.
În fața Colosseumului tronează o copie în marmură a lui Apollo din Belvedere. În interiorul forumului, pe lângă scările rulante în spirală (cele mai “tari” dintre cele 103 existente în lume), mai poți admira versiuni mai mult sau mai puțin exacte ale lui David al lui Michelangelo (al cărui original nici măcar nu se află la Roma ci la Florența), sau ale grupului statuar Laocoon & fiii, aflat în muzeele Vaticanului.
Alte statui, cariatide, tavane pictate, fântâni mai mult sau mai puțin arteziene, scări rulante, Sephora, Lacoste, Moncler, scări rulante, Gucci, Apple, Tiffany, Cartier, Valentino, H & M, Armani, Vuitton, scări rulante, împânzesc forumul.
Plin de lume, majoritatea gură-cască precum noi. Un Babilon modern. Dar, vorba proverbului, “When in Rome…”
Ora 8:00 PM ne prinde undeva în fundul mallului, în cupola în care tronează încă o fântână înconjurată de Apple Store, Nike Outlet și un bistrou al lanțului The Cheesecake Factory. La ora exactă, statuile dispar în măruntaiele fântânii, prevestind începutul spectacolului.
The Fall of Atlantis Show este o povestioară banală, scurtă (7 minute), în care bătrânul Atlas, aflat pe sfârșit de mandat, își testează posibilii succesori la tronul Regatului Atlantis: fiica sa, Alia, responsabila cu apele și fiul său, Gadrius, ceva piroman la origine. (Spoiler alert!) Cum niciunul nu îndeplinește criteriile impuse, Atlas se supără ca văcarul pe sat, cheamă Dragonul scuipător de foc și, într-un joc de ape, focuri, fumuri, lumini, lasere și sunete Dolby surround, scufundă regatul pentru următoarele 53 de minute, timp în care îți poți face selfiuri cu statui. Spectacolul cu personaje animatronice vorbitoare înalte de 3 m și un dragon cu anvergura aripilor de 7 m era o realizare deosebită pentru vremea la care s-a deschis cazinoul, în 1966. Chiar și acum, după mai bine de o jumătate de secol, ansamblul renovat în 2013 încă mai atrage suficienți “consumatori de artă”.
La terminarea reprezentației, mulțimea se împrăștie iar noi intrăm să luăm cina la Fabrica de Tarte cu Brânză. După cină, părăsim Forumul, pașii purtându-ne către Bellagio. În intersecție lăsăm în urmă un Cezar desculț în mărime supranaturală, care încearcă disperat să cheme un taxi. Probabil nu reușește, întrucât în seara următoare îl regăsim tot acolo…
To be continued…