Într-o seară am intrat la Cora, “doar ca să cumpărăm niște ceaiuri”. După vreo trei sferturi de ceas, cu coșul pe jumătate plin (sau pe jumătate gol – depinde din al cui punct de vedere privești: al optimistului, ori al pesimistului), am trecut pe la casă, unde am lăsat puțin sub 200 de lei, dar măcar am găsit ceaiuri. Și niște pulpe de rață, aduse din țara vecină și prietenă de la sud de Danubiu.
O premieră, întrucât eram ferm convins că rațele cresc doar la prietenii noștri din Ungaria.
Bine, și în Franța, dar acolo se găsesc direct sub formă de foie gras, confit de canard sau magret de canard:
Aș fi făcut un confit de canard, dar când am văzută câtă muncă implică și cât timp ia, am renunțat rapid, deși ar fi rezultat o delicatesă după care să te lingi pe degete. Mâncasem așa ceva, dacă țin bine minte, prin primăvara lui 2009, la unul din restaurantele din incinta gării Bénédictins din Limoges. Poză cu preparatul n-am, dar am una cu gara:
Pulpe de rață mai gătisem, însă atunci am executat o chestie mult mai elaborată. Acum am zis să fac ceva rapid (dacă ceva gătit într-o oră se poate încadra la noțiunea de “rapid”) și am mers pe sistemul aplicat pentru gătirea pieptului de rață: pornirea în tigaie, pe flacăra aragazului, urmată de finalizarea în cuptor. Ca să economisesc vesela și detergentul de vase, am folosit o singură tigaie, cu mâner metalic, utilizabilă și în cuptor. N-a fost rău. Au contraire.
Ce vă trebuie?
- 2 pulpe de rață, cu os și piele (circa 650 g în total);
- Sare marină, piper negru proaspăt râșnit – după gust.
Garnitura:
- 400 g (1 cutie) legume congelate (morcov, mazăre, porumb, conopidă) cu unt;
- 80 – 100 mL apă;
- Sare, piper – după gust.
Cum procedați?
Este foarte posibil ca rața să nu fi fost epilată pe picioare și să mai aibă tuleie. Le puteți îndepărta fie folosind penseta cu care extrageți oasele rămase în fileurile de pește, fie cu flacără. Nu se recomandă epilarea cu ceară sau cremă depilatoare.
Crestați apoi, cu un cuțit bine ascuțit pielea, după modelul din fotografie. Nu mergeți prea adânc (așa ca mine), crestați doar pielea, nu și carnea, ca să se poată scurge grăsimea. Asezonați pulpele cu sare și piper.
Luați o tigaie care să poată fi folosită și în cuptorul încins, în care așezați pulpele cu pielea în jos. Nu puneți în tigaie nici un fel de grăsime, va fi suficientă propria grăsime depozitată de rață sub piele.
Preîncălziți cuptorul la 200 ˚C și puneți tigaia cu pulpe pe ochiul aragazului, dați-i foc (ochiului) și reglați flacăra la mediu spre mic. Așteptați răbdător să se încălzească tigaia și să înceapă să se topească grăsimea. După vreo 5 minute, când grăsimea scursă începe să sfârâie în tigaie, întoarceți pulpele cu pielea în sus, preț de vreo 2 – 3 minute.
Readuceți pulpele în poziția inițială (cu pielea în contact cu tigaia adică), acoperiți tigaia cu un capac rezistent în cuptor și introduceți-o în cuptorul preîncălzit. În lipsa unui capac corespunzător, puteți improviza:
După circa o jumătate de oră, scoateți tigaia, întoarceți pulpele cu pielea în sus, acoperiți din nou tigaia și băgați-o din nou în cuptor, pentru alte 15 – 20 de minute.
Dacă după expirarea timpului pulpele arată așa, sunt bine făcute.
Cât stau pulpele de rață la bronzat în cuptor puteți pregăti garnitura, lucru care nu durează mai mult de 15 minute. Eu am folosit o cutie cu legume congelate: morcov, mazăre, boabe de porumb, conopidă, care conținea și o bucată de unt aromatizat cu ceva verdețuri (se găsesc la Lidl astfel de amestecuri).
Răsturnați conținutul cutiei (făra a-l decongela în prealabil) într-o tigaie antiaderentă și adăugați-i 5 linguri de apă (cam 80, cel mult 100 mL). Încălziți la foc potrivit, cu tigaia acoperită.
Înăbușiți legumele cam 10 – 12 minute, asezonați-le cu sare și piper, apoi mai lăsați-le pe foc (fără capac), încă 3 – 5 minute, până se evaporă toată apa.
Garnitura fiind gata, puteți trece la servire. În tigaia în care s-au gătit pulpele rămâne o cantitate considerabilă de grăsime de rață, pe care o puteți colecta într-un recipient curat care se poate închide etanș. O veți putea păstra la frigider și utiliza când aveți nevoie.
După cum vedeți, farfuria nu-i pretențioasă, nu-i încărcată excesiv, iar pulpa, chiar dacă nu este roz, cum v-ați obișnuit cu pieptul de rață, e fragedă și suculentă.
Dacă ar fi să vă recomand un lichid însoțitor, aș merge pe un vin de Bordeaux, un Lussac de St. Emilion, de exemplu. Dacă vreți ceva de mai aproape de casă, încercați o Rară Neagră de Purcari, ori o Fetească Neagră de Budureasca (demisec).
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!