Umblă zicerea că “vorba românului are mai multe înțelesuri”. Perfect de acord, cu observația că sintagma poate fi generalizată. Înlocuiți “românului” cu genitivul numelui oricărei alte nații, și propoziția rămâne valabilă.
Când m-am ciocnit pentru prima dată și întâia oară (Caragiale dixit) cu noțiunea de “jerk spice” într-o rețetă culinară, am avut un șoc. Imaginațiv-o pe Martha Stewart spunând “You’re such a jerk” într-o emisiune culinară! (bine, dacă Gordon Ramsay zicea “Jerk off!” la Masterchef, n-ar fi fost decât un mini-șoc, gen “Cutremur major în România! – 2,1 grade Richter la 140 km adâncime în Munții Vrancei”).
Gugălind, am ajuns la definiția din enciclopedia internetică în care oricine poate scrie orice (a se vedea articolul despre anticomunistul Mihail Șora, de ex.), unde m-am dumirit: “Jerk is a style of cooking native to Jamaica, in which meat is dry-rubbed or wet marinated with a hot spice mixture called Jamaican jerk spice.”
Ciocnirea de care vorbeam în paragraful ante-anterior a avut loc cu ocazia primirii unui pachet din SUA (pe vremuri, în Ardeal, era “pachetul din Germania” – prietenii știu de ce), în care, printre altele, aveam și o frumoasă cutie cu condimente organice de pe tot cuprinsul globului. Asta:
Din duzina de condimente etalate, mi-a sărit în ochi cel de mai jos. Despre celelalte auzisem, mă documentasem, le folosisem* (nu neapărat în varianta “eco”, “bio”, “organic”, “all natural” sau cum s-o mai fi zicând ca să meargă bine marketingu’). L-am încercat, mai întâi, pe carne de pui. Că așa zice Wikipedia. Rezultatul a fost sub / conform / deasupra așteptărilor (după ce executați preparatul, tăiați cele două răspunsuri incorecte).
* – mai puțin harissa
Cum n-am folosit la gătirea puiului tot conținutul amestecului de boia iute, ceapă, cimbru, usturoi, ardei gras, ienibahar, piper de Cayenne, scorțișoară, nucșoară și cuișoare (asta zice producătorul / comerciantul / distribuitorul că are în compoziție – toate “organice”), am folosit restul de amestec rămas, care NU conține sare, monosodiu glutamat, coloranți artificiali, conservanți, zahăr, organisme modificate genetic sau iradiate, alune, soia, lapte, ouă, pește, crustacee, nuci, grâu sau derivate ale acestora (așa scrie pe cutie producătorul / comerciantul / distribuitorul; ar fi putut scrie că NU conține nici uraniu, nici plutoniu, fapt care m-ar fi liniștit mult mai mult) la pregătirea unor cartofi la cuptor, atât în varianta meatless (adică fără carne), cât și în varianta vegană / de post (adică fără produse de origine animală).
Ce vă trebuie?
- 7 – 8 cartofi roz (cam 1,2 – 1,4 kg în total);
- 30 g unt cu 80% grăsime (în varianta vegetariană/de post se înlocuiește cu 2 – 3 linguri de ulei de măsline);
- 1 – 2 linguri rase de amestec de condimente Jerk Seasoning;
- 50 g parmezan sau Grana Padano, bucăți mari (în varianta vegetariană/de post se sare peste citirea acestui aliniat);
- 1 praf de sare.
Cum procedați?
Cartofii bine spălați se fierb în coajă: se pun în apă rece cât să-i acopere, în apă se dizolvă 1 linguriță de sare. Se acoperă vasul cu un capac (preferabil din acela prevăzut cu orificiu pentru evacuarea aburului excedentar). De când începe apa să clocotească se cronometrează 20 – 25 de minute (chiar 30 dacă folosiți cartofi de dimensiuni mari). Când furculița intră în cartofi ca-n brânză, e semn că-s fierți. Dacă crapă (de invidie) coaja de pe ei, e semn că deja sunt răsfierți (overcooked, cum s-ar zice).
Se scurge apa și se lasă cartofii la răcit până când ajung la o temperatură suportabilă pentru decojit. Iar când îi curățați de coajă încercați să o faceți mai bine decât mine 
Se unge o tavă încăpătoare cu unt/ulei și se preîncălzește cuptorul la 180 ˚C. Dacă ungeți tava cu unt, ca să nu vă chinuiți: puneți bucata de unt în tavă și introduceți tava în cuptorul încins pentru 30 – 40 de secunde. O scoateți fără să vă frigeți și o înclinați alternativ stânga-dreapta, față-spate, până când untul acoperă integral fundul tăvii. La fel puteți proceda și cu uleiul. În acest din urmă caz introducerea în prealabil a tăvii în cuptorul încins este futilă.
Curățăți cartofii, tăiați-i în bucăți aproximativ cubice cam de 2 – 2,5 cm apoi puneți-i în tava unsă.
Se adaugă peste cartofi sarea și condimentele “în ploaie” (asta nu înseamnă că nu puteți găti așa ceva decât în zilele cu precipitații), se amestecă bine, astfel încât toate bucățile de cartof să fie cuprinse de grăsime și de condimente. Se întind apoi cartofii în strat cât mai subțire și cât mai uniform ca înălțime.
Cu cât cantitatea de condimente adăugată este mai mare, cu atât cartofii vor rezulta mai picanți. Cel puțin așa mi-a zis Captain Obvious (sursa imagine).
Dacă ați citit și penultimul aliniat din secțiunea “Ce vă trebuie?”, presărați peste cartofi bucăți mari de parmezan. Cam ca în poză.
Băgați tava în cuptorul preîncălzit pentru circa 30 de minute. Când parmezanul începe să se înmoaie, amestecați ușor ca să-l disipați în întreaga masă de cartofi.
Dacă sunteți pentru varianta vegetariană / de post, săriți peste parmezan și dați direct tava cu cartofii condimentați la cuptor. În acest caz puteți să-i lăsați la rumenit un timp mai scurt (20 de minute).
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!