Dacă îl pui pe Google să-ți traducă sintagma “cartofi franțuzești” în engleză, îți răspunde prompt “French fries”. În schimb, dacă-l pui să-ți spună cum le zice în română la aceiași French fries, se sucește și zice că-s cartofi prăjiți. Așa că nu-i de mirare că ziariștii (și nu numai ei) pot debita texte de genul (am păstrat ortografia originală):
Cartofii frantuzesti
Nici cartofii frantuzesti nu sunt deloc frantuzesti, de fapt. In realitate se trag din Belgia, unde erau pregatiti astfel inca de la 1600.
Americanii de rand nu au aflat despre aceasta maniera de a gati cartofii decat in Primul Razboi Mondial. Stationati in Belgia, acestia s-au indragostit de acest tip de mancare. Au numit insa cartofii frantuesti, dupa limba care se vorbea in Belgia, franceza.
Cu mult inaintea lor aflase insa de acesti cartofi fostul presedinte american Thomas Jefferson. Indragostit de mancarea frantuzeasca, acesta a luat cu el reteta cartofilor in tara sa. (sursa)
Autoarea “operei” de mai sus bate grațios câmpii, numind binecunoscuții “cartofi pai” (a căror paternitate și-o dispută belgienii cu francezii) “cartofi franțuzești”. O minimă verificare (chiar și numai pe Wikipedia) ar fi lămurit-o.
Așa cum îi știm din moși-strămoși (vorba vine), cartofii franțuzești de pe plaiurile mioritice sunt destul de apropiați de ceea ce francezii numesc gratin de pomme de terre. De cele mai multe ori francezii nu se complică să fiarbă în prealabil cartofii sau ouăle. Pe primii îi decojesc și îi taie în rondele subțiri, în timp ce pe ultimele le bat. Mai au și prostul obicei să pună în ei, pe lângă brânză și smântână, usturoi și nucșoară.
Eu nu m-am lăsat sedus de maniera franțuzească de preparare, utilizând-o pe cea văzută la mama și la bunica. Cum pe vremea lor nu existau la Alimentară chiar atâtea sortimente de brânzeturi ca acum, ele foloseau cu predilecție cașcaval:
Eu am avut de făcut niște alegeri grele:
Până la urmă, ținând cont că pe lângă mulți români care trăiesc în România și Moldova, mai avem conaționali de ăștia care își fac veacul prin Italia sau Irlanda, m-am oprit la niște brânzeturi specifice țărilor respective. Știu că sunt mulți care hablan rumano și în Peninsula Iberică, însă capitaliștii ăștia globaliști de la supermercados nu au în cap decât Jamon Serrano și Chorizo și nicidecum queso.
Ce vă trebuie?
- 1,5 kg cartofi albi “pentru salată” (cam 7 – 8 cartofi mai mărișori);
- 6 – 8 ouă;
- 200 g brânză Cheddar;
- 50 – 75 g brânză Grana Padano (sau parmezan);
- 83,(3) – 100 g (5 – 6 felii) cașcaval afumat;
- 200 mL smântână nefermentată (pentru frișcă) cu minim 30% grăsime;
- 1 lingură de ulei vegetal (măsline, sâmburi de struguri, floarea-soarelui – le-am enumerat în ordinea descrescătoare a preferințelor);
- Sare marină, piper mixt (proaspăt râșnite) – după gust.
Cum procedați?
Fierbeți cartofii în coajă în apă în care ați dizolvat o linguriță de sare. Fierbeți-i cât să intre ușor furculița în ei, dar nu așteptați să le crape coaja. Îi scurgeți, apoi îi curățați de coajă, după care îi tăiați rondele – nu mai groase de 3 mm.
Fierbeți ouăle, cât să iasă “tari” – 5 minute în apă la fierbere sunt suficiente. Decojiți-le, apoi tăiați-le în rondele cam de aceeași grosime, circa 3 – 4 mm.
Cât fierb “ingredientele”, tăiați brânza Cheddar în felii tot așa cam de 3 – 4 mm grosime. Eu am avut Red Cheddar irlandez, dar găsiți și mai ieftin 
Parmezanul îl așchiați, iar cașcavalul – ca să nu vă mai chinuiți cu el, îl luați gata feliat.
Preîncălziți cuptorul la 180 – 200 ˚C și căutați o tavă cu pereți înalți (minim 5 cm) pe care o ungeți cu ulei.
Tapetați fundul tăvii cu un strat de rondele de cartofi. Asezonați cu sare și piper.
Așezați un strat de rondele de ouă fierte. Dacă sunteți perfecționiști, o puteți face mai bine decât mine.
Clădiți peste ouă un strat de Cheddar. Cam așa:
Mai puneți deasupra un strat de rondele de cartofi peste care aruncați un strop de piper.
Așezați peste cartofi și restul ouălor fierte. Sper să vă mai fi rămas. Dacă nu, ghinion.
Acoperiți cu ultimul strat de rondele de cartofi, pe care îi asezonați cu sare și piper.
Turnați în tavă smântâna. Încercați să o împrăștiați cât mai uniform, n-o turnați pe toată într-un singur loc. Oricum se va duce gravitațional spre fundul tăvii, căutând să micșoreze fracția de goluri a umpluturii.
Puneți în tavă așchiile de Grana Padano (parmezan) peste care veniți cu feliile de cașcaval afumat. Le puteți pune așa mai aerisit, ca aici:
sau le suprapuneți ușor (dacă vreți să folosiți toate cele 6 felii din pachet) după modelul pe care vi-l arată Pista bácsi:
Nu vă mai rămâne decât să băgați tava în cuptor și să așteptați 35 – 40 de minute. Dacă vreți ca să vă iasă capodopera ca în poză, mai țineți tava încă 2 – 3 minute în cuptor cu flacără de la partea superioară (din bolta cuptorului).
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!