Mușchiuleț de porc în cinci arome

Vin iarăși cu o friptură recomandată când aveți mai multe persoane la masă (de la 4 în sus), o friptură pe care o puteți pregăti din timp și care necesită doar încălzire. Uneori nici măcar atât, că merge și rece.

Ușor picant și aromat, acest mușchiuleț de porc în cinci arome nu este o mâncare chinezească (sau chinese food cum îi zice pe la noi), însă iese din canoanele clasice ale bucătăriei autohtone.

Deși pare că durează mult “procesul de fabricație” (4 – 6 ore marinarea cărnii, alte 2 – 3 ore gătirea), în realitate aveți foarte puțin de lucru. Cartofii pentru garnitură îi puteți fierbe și curăța cu o zi înainte, după care îi lăsați la frigider până când îi dați la cuptor. Într-o jumătate de oră sunt gata de pus în blid.

Am dat cantitățile pentru 4 – 6 porții, dar multiplicând corespunzător, puteți găti câți mușchiuleți vor mușchii voștri, cu condiția să vă încapă în cuptor. Mușchiuleții, nu mușchii.

Ce vă trebuie?

2 mușchiuleți de porc (circa 1 kg în total);
1 linguriță (rasă) de amestec de condimente “Five Spices”* (Cinci Arome, Cinq Parfums);
1 linguriță (rasă) de piper de Cayenne (este foarte iute, așa că dacă nu suportați mâncărurile prea picante, reduceți cantitatea);
1 linguriță de sos Worcester;
2 linguri sos de soia;
50 – 100 mL vin alb, demisec (IGP, DOP sau DOC)**;
3 – 4 fire de pătrunjel sau, mai bine, coriandru.

* – Un amestec chinezesc de cinci condimente (de regulă: anason stelat, cuișoare, scorțișoară chinezească, piper Sichuan, semințe de fenicul), utilizat pe scară largă în bucătăria chinezească. Îl găsiți gata preparat în raioanele cu produse asiatice din supermarketuri, în magazinele din Chinatown (dacă aveți așa ceva prin zonă), sau îl puteți comanda pe net.

** – IGP – indicație geografică protejată; DOP – denumire de origine protejată; DOC – denumire de origine controlată (mai multe detalii găsiți aici și aici).

Cum procedați?

Îndepărtați pielițele, spălați bine carnea și ștergeți-o cu șervete absorbante. Adăugați peste ea condimentele, sosurile și frunzele de pătrunjel (coriandru) și masați-o bine. La sfârșit adăugați vinul și lăsați carnea să se marineze la rece (în frigider), cam 4 – 6 ore. Nu pățește nimic rău (dimpotrivă) dacă o țineți la marinat peste noapte. O puteți pune într-un recipient acoperit cu folie alimentară sau, mai bine, într-o pungă resigilabilă.

Preîncălziți cuptorul la 180 – 200 ˚C, scoateți carnea din marinadă și împachetați fiecare mușchiuleț separat în folie de aluminiu.

Așezați “pachetele” cu mușchiuleți pe grătar și dați-le la cuptor pentru 2 ore. La expirarea timpului, verificați dacă temperatura în centrul bucății de carne a trecut de 74 – 75 ˚C.

Mai lăsați bucățile de mușchiuleț încă 20 – 30 de minute la cuptor despachetate, ungându-le cu “zeama” pe care au lăsat-o cât s-au copt în suc propriu și întorcându-le pe toate părțile, ca să se rumenească.

Scoateți mușchiuleții pe un platou curat, acoperiți-i cu folie de aluminiu și lăsați-i să se răcească lent. Zeama rămasă n-o aruncați, colectați-o într-un castron curat, că o să vă trebuiască.

După ce s-a răcit complet, puteți felia carnea cu un cuțit bine ascuțit. Se poate servi ca friptură rece, se poate pune în sendvișuri ori se poate reîncălzi (doar cât și când avem nevoie), fie la cuptor într-un vas termorezistent, fie în cuptorul cu microunde. Când o încălziți nu uitați să turnați peste carne sosul rămas și să acoperiți recipientul în care o încălziți cu un capac. În felul acesta evitați uscarea cărnii.

Așa reîncălzită am pus-o alături de o garnitură de cartofi fierți în coajă, condimentați cu piper negru cu lămâie, sare marină și oregano, apoi rumeniți în cuptor cu puțin unt sau ulei de măsline.