Dacă anul trecut presa locală era plină atât pe print, cât și în online de articole, imagini, advertoriale pentru Gourmand Festival 2018, anul acesta nici măcar siteurile băcăoane de “știri și evenimente” n-au mai pomenit manifestarea. Nici măcar organizatorii n-au catadicsit să pună ceva pe FB, excepție făcând imaginea de copertă [sursa]:
S-a redus bugetul manifestării, s-a mizat pe faptul că, fiind deja la a 3-a ediție, a intrat în mentalul cetățenilor din urbea lui Bacovia, ori ar fi eclipsat alte evenimente “de mare importanță pentru țară”?
Față de ediția precedentă (vezi pozele aici), în afară de faptul că Heineken a înlocuit marca “Ciuc” cu “Silva” și a mai adăugat un leu la “porția” de bere/cidru, mari schimbări n-au fost. Pe unde te duceai, te loveai de burgeri și de clătite. Aproape aceeași participanți ca și vara trecută (atât rulotele cu mâncare, cât și “artiștii” care au evoluat pe scena din Parcul Cancicov), cu observația că ceea ce costa anul trecut 20, anul acesta era 22 sau 25, ce era 25 a devenit 27 sau 30. Ceea ce era 35 a rămas 35 sau a dispărut. V-ați prins că cifrele reprezintă prețuri în lei, nu-i așa?
Deși era seara pe la șapte, temperatura trecea lejer de 30 ˚C, așa că am vrut să mă răcoresc. La prima “berărie” ce mi-a ieșit în cale tocmai se schimba butoiul de bere. La a doua, berea se scurgea în pahar ca de după o prostată inflamată, băiatul de la dozator explicând că “s-a golit butelia de oxigen” (sic), iar fata de la casă nu avea desfăcător pentru sticle (!!!). Mi-am luat o Silva Dark, la care lumea nu se prea îmbulzea.
Am poftit la bucate mexicane. Rulota cu tacos, burritos și quesadillas era asaltată de mușterii. La a doua tentativă am fost anunțat că 20 de minute nu mai iau comenzi ca să le rezolve pe cele deja arvunite. La a treia tentativă, văzând iarăși coada imensă, am renunțat de a mai mânca în stil mexican.
M-am oprit la o rulotă la care servirea se făcea mult mai sus decât de la ghișeele de la Poșta Română ori de la ANAF, dar până la urmă n-am regretat. Aveau doar trei opțiuni: Fish Burger, Fish & Chips, Fish-Roll. Toate pe bază de păstrăv “bio”: chiftea, filé pané, respectiv păstrăv afumat. Ulterior m-am documentat și am aflat că firma este din Valea Putnei, un sat din comuna Pojorâta, SV. Iar păstrăvul oferit de Fishnet este bucovinean.
Am ales Fish & Chips, adică filé de păstrăv pane (dar decent panetat, nu mai multă făină și pesmet decât pește), însoțit de chipsuri din cartofi presărate cu parmezan și două sosuri: un sos aioli (pentru neinițiați este un sos cu usturoi, ruda bogată de la oraș a mujdeiului de la țară) și un sos viu colorat conținând sfeclă roșie, mărar verde și, bănuiesc, iaurt. Și sosul de sfeclă simplu, dar și în combinație cu peștele și cartofii a fost foarte bun. Produsul în totalitate a fost de nota 10. Atât ca gust, cât și ca prezentare. Dacă moda actuală este servirea “pe ziar”, până și ziarul celor de la Fishnet a fost “de origine”: în limba română, cu trimiteri la ValePutna – denumirea oficială a satului Valea Putnei pe vremea Imperiului Austro-Ungar de care aparținea Ducatul Bucovinei (1774-1918).
GourmandFestul 2019 mai ține și azi, și mâine. Așa că nu ratați păstrăvul de Bucovina, îmbrăcat în haine americane, britanice ori arabe.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!