La cât de apetisant arăta, este puțin probabil să vă mai fi rămas ceva din mușchiulețul de porc copt în pâine. Dacă totuși, printr-o minune a mai scăpat vreun rest, se poate recicla. Cu pâinea nu prea mai aveți ce face, așa că dați-o la păsărici. Baconul crocant îl puteți ronțăi ca pe chispuri. Sau îl puteți utiliza pe post de decor comestibil pentru diverse supe creme. Bucata de mușchiuleț, nudă acum, fie merge feliată și introdusă într-un sandwich cu friptură rece, fie poate fi folosită drept supliment proteic într-o tochitură. Cum vă spuneam și în alte rânduri, tochitura se face cam cu ce ai prin casă: carne, cârnați, afumături – toate de porc, evident, mai pui niște brânză, niște ouă și garnisești totul cu mămăligă. Mămăliga de la tochitura cosmopolită de azi este una mai specială, o mămăligă cu cartofi.
Poate vă întrebați de ce i-am zis tochitură cosmopolită. Sau poate nu. Oricum vă spun. Din cunoștințele mele gastronomice (limitate, ce-i drept) știu că tochitura este o mâncare specific românească, un fel de piță națională. Dacă italienii fac repede un aluat și pun pe el ceea ce au la îndemână și zic c-au gătit un fel principal, cam la fel fac și românii, însă la un nivel superior: pizza fără carne mai văzut-am, dar tochitură vegetariană, ba! Ca și aluatul la pizza, mămăliga-i nelipsită la orice tochitură care se respectă. Pentru diversificare, tochitura se înnobilează cu brânzeturi: uneori caș, alteori telemea sau brânză de burduf. Naționale și astea. Acu’ urmează partea cosmopolită din tochitura de mai la vale: niște cârnăciori chorizo, subțiri, uscați și pișcăcioși, de pe meleaguri iberice precum și o dușcă zdravănă (mai bine zis un pahar de-a dreptul) de Cabernet-Syrah de Pays d’Oc (zona asta vine undeva prin Franța, de la Nîmes și Montpellier mai la vale, pe coasta Mediteranei până la Pirineii Orientali).
Ce vă trebuie?
Pentru mămăligă:
- 2 cartofi albi, potriviți ca mărime (cartofi pentru piure);
- 150 g (aproximativ) de mălai grișat;
- 1 linguriță rasă de sare fină;
- 2 – 3 căni de apă (600 – 700 mL).
Pentru tochitură (cantități pentru 3 – 4 porții):
- 150 – 200 g mușchiuleț de porc recuperat dintr-o friptură anterioară;
- 100 g șuncă cu straturi subțiri de carne;
- 100 – 150 g cârnați chorizo subțiri cât degetul mic;
- 150 – 200 g brânză de burduf;
- 3 – 4 ouă;
- Sare și piper pentru ouăle ochiuri – după gust (sau “la ochi”).
Cum procedați?
Mai întâi puneți de-o mămăligă. Mai bine decât s-o puneți de mămăligă.
Curățați cartofii și tăiați-i cuburi, ca pentru piure. Puneți-i la fiert în 3 căni (0,6 – 0,7 L) de apă în care ați presărat o linguriță rasă de sare fină.
Lăsați cartofii să fiarbă 15 – 20 de minute, sau până când pătrunde ușor furculița în ei.
Acum adăugați mălaiul în ploaie (n-o luați chiar ad litteram), apoi amestecați vârtos cu lingura de lemn ori cu făcălețul (dacă aveți așa ceva în dotare), cât să se zdrobească barabulele și să se încorporeze uniform mălaiul de păpușoi. Dacă sunteți din bazinul intracarpatic înlocuiți barabulele cu picioci sau crumpeni și păpușoiul cu cucuruz.
Fierbeți la foc mic până se învârtoșează mămăliga: 10 – 15 minute, după cum ați potrivit apa și mălaiul. Amestecați ca să nu se facă cocoloașe.
De prins nu se prinde, de afumat nu se afumă, cu condiția să folosiți mămăligătorul de la Delimano. Și să vedeți ce ușor se curăță după ce ați răsturnat mămăliga aburindă.
Ca în pozele de mai jos:
Dac-ar fi după mine, nici n-aș mai spăla oala, aș pune-o direct la locul ei. Dar cum nu-i după mine…
Cât timp se face mămăliga cu cartofi (că durează cam jumătate de ceas), puteți să vă ocupați de tochitura propriu-zisă, fără a uita de mestecatul mămăligii.
Tăiați șunculița în bastonașe de circa 5 mm, aruncați-o într-o tigaie antiaderentă încinsă și lăsați-o să scape de grăsime preț de 3 – 4 minute.
Feliați rămășițele de cotlet, bucățăliți-le apoi în piese de circa 2 × 2 × 0,5 cm și aruncați-le în aceeași tigaie. Rumeniți-le înăbușit încă vreo patru minute.
Adăugați apoi cârnăciorii chorizo pe care în prealabil i-ați scurtat la 20 – 25 mm lungime. Lăsați-i și pe ei să zburde un minut prin tigaie, apoi înecați conținutul tigăii în Cabernet.
După ce pleacă aburii alcoolului, amestecați bine conținutul tigăii vreme de vreo 5 minute, pe foc potrivit, așteptând să scadă lichidul.
Scoateti cărnurile din tigaie și în grăsimea rămasă trântiți niște ouă. Trântiți-le cu grijă, că trebuie să se facă ochiuri. Asezonați-le cu sare și piper și lăsați-le cât să se închege albușul, iar gălbenușul să rămână cleios. Nu-i nevoie să le întoarceți de pe o parte pe alta, s-ar putea să le spargeți. Când albușul începe să se coaguleze și grăsimea din tigaie dă semne că s-ar urca pe pereți, luați tigaia de pe foc, puneți-i un capac și așteptați să se calmeze lucrurile. Trei până la cinci minute, funcție de cât de nervoase erau ouăle pe foc.
În farfuria de servire așterneți două paturi (ori doar saltele) de mămăligă fierbinte. Într-unul aranjați porcăriile, în celălat îndesați ceva brânză de burduf (1 – 2 linguri).
Pe lângă paturi găsiți un loc și pentru câte un ochi. E suficient unul singur la porție – părerea mea de nespecialist. Dacă vă scapă vreo picătură de grăsime pe farfuria imaculată, nu disperați! Mai aruncați câteva (având grijă să fie în număr impar, nu ca florile la mort) și dați impresia că ați vrut să fiți creativi, nu neglijenți ori neîndemânatici.
Dacă v-a mai rămas ceva Cabernet-Syrah puneți și-n paharele de pe lângă farfurii. Dacă nu, căutați altceva. Căutărilor mele le-a răspuns un rosé de pe dealurile Hușilor – nu știu dacă era de pe Dobrina. Rece și sec.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!