Deși am fost botezat conform ritului creștin-ortodox, nu sunt un credincios practicant. Nici măcar credincios nu mă consider. Nu respect canoanele bisericești (spovedanie, împărtășanie ș.a.m.d.) și nici nu sunt dus de prea multe ori la biserică. În biserici (indiferent de credință) ajung mai degrabă ca turist, arareori la câte o nuntă, înmormântare ori botez. De postit nu postesc, întrucât – vorba consoartei – am postit suficient pe vremea răposatului Ceaușescu, mai mult de nevoie decât de voie.
În ciuda acestor circumstanțe agravante, conform cărora cu siguranță n-am să prind un loc (nici măcar în picioare) în Rai, îmi face o deosebită plăcere să gătesc și să mănânc pește, mai ales când și ierarhii BOR sunt totalmente de acord cu acest lucru.
Cum spuneam și cu alte ocazii, Postul Crăciunului, cu multiplele sale “dezlegări la pește” reprezintă mai degrabă o cură de pește decât un post propriu-zis (cel puțin în ceea ce privește alimentația mirenilor).
Până de curând mă aprovizionam cu pește viu (crap, sturion, dar mai ales păstrăv) de la “Peștișorul Auriu” de la Piața Sud. Între timp, magazinul a fost preluat de către Bonito, acvariile cu pești vii au dispărut, diversificându-se în schimb oferta de pești din import (doradă, biban de mare), decedați mai mult sau mai puțin recent, expuși pe maldăre de gheață, în toată splendoarea ochilor lor tulburi și a branhiilor cenușii. În rest pește afumat, marinat, conserve de tablă și o gamă largă de vinuri îmbuteliate în recipienți de 750 mL. Mulțumesc, Bonito!
Și, uite-așa, capitaliștii locali (atât “Peștișorul Auriu” cât și “Bonito” sunt mărci ale unor firme din județul Bacău) m-au obligat să-mi fac aprovizionarea cu pește de la mult hulitele magazine aparținând concernelor multinaționale (gen Cora, Auchan, Selgros și lista poate continua).
Am luat de la Selgros patru dorade mici care, după desolzire și eviscerare și-au găsit locul în congelator.
Am mai luat și vreo trei bucăți de ton roșu gata congelat, precum și două fileuri de crap, cam la 600 g bucata.
Le-am hăcuit tranșat și le-am congelat, bucățile de la coadă păstrându-le pentru consum imediat. N-am făcut cine știe ce chestie savantă cu ele. Le-am asezonat cu sare și piper, le-am uns cu puțin ulei de floarea soarelui și le-am zavârlit în tigaia bine încinsă, în care n-am mai pus nicio picătură de ulei.
Le-am lăsat mai întâi la foc iute vreo 3 – 4 minute pe partea cu piele, apoi le-am întors și le-am mai lăsat încă 2 – 3 minute pe partea opusă.
Între timp s-a făcut și mămăliga.
Cartofii prăjiți rămași de la prânzul anterior i-am resuscitat timp de 1 minut în noul cuptor la microunde (v-am spus că mi-am luat cuptor nou, nu?).
Ca să fie farfuria completă am mai încropit și un sos de iaurt cu usturoi, iar lângă farfurie pus-am și-un pahar de Busuioacă de Cotnari, un rosé demisec ce merge de minune cu peștele.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!