O salată de primăvară/vară/toamnă/iarnă, “all seasons” cum ar zice anglofonii. Pentru că întotdeauna găsești piept de pui,cartofi, fasole verde păstăi, iar mai nou, și roșii – fie ele și “cherry”.
Acuma, dacă v-am dezvăluit ingredientele principale, treaba este simplă. Mai trebuie să vă povestesc despre cum trebuie gătite, îmbinate și combinate. Piece of cake, cum ar zice din nou ai mei prieteni anglofoni.
Cartofii
De preferință noi și albi. Nu știu exact să vă spun soiul ori denumirea latinească, dar pot să-i identific rapid în piață. Cu coajă subțire, de – dac-ar fi după mine – nici nu i-aș mai curăța. Se fierb 10 – 15 minute, în apă sărată, clocotită. Se lasă la răcit, se decojesc, apoi se taie în sferturi, pe lungime (dacă sunt mici), ori în jumătăți de sferturi dacă sunt mai mărișori. Șase bucăți (0,5 kg) sunt suficiente pentru ce mi-am propus.
Fasolea
Verde, proaspătă sau congelată. Pe cea congelată o găsiți tot timpul anului. Trebuie doar s-o tratați corespunzător. Tratamentul meu favorit este blanșarea. O chestie inginerească (chestie care ține de food engineering) și se realizează în ăst mod:
puneți 2 L de apă la fiert;
când apa clocotește (BP ~ 373 K, 100 ˚C, 212 ˚F) zvârliți în ea păstăile congelate (datorită diferenței de temperatură, apa refuză să mai clocotească, așa că așteptați până își revine);
când apa dă semne că dă din nou în clocot, porniți cronometrul (taimărul pentru cei născuți mai târziu) și lăsați păstăile să fiarbă 2 – 3 minute, nu mai mult;
le scurgeți și ideal ar fi să le puneți peste gheață;
sau măcar în apă rece, astfel încât să-și păstreze cularea verde-viu ( e o chestie de enzime aici, dar nu vreau să intru în detalii);
scurgeți din nou păstăile și treceți la nivelul următor.
Pieptul de pui
Acilea, părerile sunt împărțite; unii preferă un piept de pui rumenit sur-place în tigaie, cu, ori fără condimente. Eu am utilizat niște resturi de friptură (left overs, mai pe înțelesul prietenilor mei mai youngsteri) rămase din ziua anterioară. Le-am hăcuit, le-am microundat (blasfemie – după cum ar zice absolvenții de studii superioare școliți pe net, dar care au sărit fizica de liceu) și le-am încorporat în salată.
Roșiile
Aici treaba e simplă: le spălați și le tăiați în quarters (Cum adică ce-s alea? Sferturi, of course!)
Et caetera
La acest capitol intră oleacă de belșug de ulei de măsline, dacă-i imbunătățit cu busuioc e și mai bine, un strop (sau poate chiar doi) de oțet balsamic (de la mamma lui, din Modena) și/sau o picătură-două de zeamă de lâmâie, sare marină (NaCl + impurități), poate (dar nu-i musai) și-un strop de piper mixt.
Cam asta ar fi povestea insalatei di pollo con fagiolini e patate (io nu știu como se dice la voi). Vă asigur că este gustoso, saziozo și miraviglioso, mai alesso dacă este accompaniatto cu un vino bono: bianchi sau alb, preferramente.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!