Ca răspuns la caricatura din “Charlie’s Hebdo”, tot mai multi “idioți utili” (români, evident) răspândesc pe rețelele de socializare inepția conform căreia Turnul Eiffel ar fi fost construit din oțel rromânesc, elaborat la Reșița, după tehnologia unui obscur inginer rromân, Gheorghe Panculescu. Ale cărui merite sunt ignorate, chiar și în zilele noastre, de către oculta mondială. Lor (și nu numai) le este dedicat acest articol.
Conform unei vechi legende urbane, care circulă de vreo jumătate de secol pe rețelele de socializare, atingând câte un apogeu la fiecare 11,3 – 12,5 ani, cartofii natur (sau naturi, cum susțin câțiva dacopați exaltați) ar fi de sorginte geto-dacică. Realitatea este însă mult mai prozaică, făcându-ne pe noi, urmașii firești ai geto-dacilor, să cădem din nou pe locul secund, dedicat fraierilor.
Izvoare istorice independente evocă apariția cartofilor natur în actuala Franță, cea care ne ironizează actualmente cu “fier vechi”. Se pare că romanii conduși de Cezar și bătuți bine de galii lui Vercingetorix, Asterix, Obelix & Cie, aflați în prizonierat după bătălia de la Gergovia, au fost hrăniți exclusiv cu acest preparat pe bază de cartofi albi noi, unt din lapte gras de vacă normandă și pătrunjel.
Ulterior, veteranii romani scăpați de gali au ajuns în Dacia, au cucerit-o (în proporție de doar 1/6) și și-au impus “la delicatesse latine”, furată de la galii care au rămas în istorie doar prin renumitele țigarete “Gauloises”. Ca să nu se prindă autoritățile europene (incipiente la vremea respectivă, dar totuși detectabile în izvoarele de la Vatican) de furt, au înlocuit Persilul galilor cu Prezzemolo – chestie care să sune cât mai latin cu putință (precum “pizza”, care – se știe – vine dintr-un cuvânt geto-daco-iliro-shquiperian, preluat apoi de slavi, cu “zd” în loc de “zz”, dat fiind faptul că erau analfabeți la alfabetul roman și alfabeți la alfabetul chirilic – Dan Alexe poate depune mărturie oricând in acest caz).
În realitate – și știm asta de la Homer (Simpson) Herodot – cei mai viteji și mai drepți dintre traci consumau decât cartofi copți în spuză; nu orice fel de spuză, ci spuză dată de coarda de vitis vinifera, declarată improprie consumului uman (inclusiv derivatele sale) de către unificatorul, conducătorul, imperatorul și dictatorul statului dac centralizat, Burebista (apud Nicolae Ceaușescu– Romanian National-Communist Politician). Romanii au venit mai întâi cu ai lor cartofi prăjiți în olio di oliva, un trade-mark național. N-a ținut, întrucât geto-dacii din poveste nu cultivau măsline, decât floarea-soarelui, și asta, mai ales pentru sămânță. Așa că i-au învățat latinii de la Lazio Roma și pe proto-românii de la FCSB să facă cartofi-naturi, fără a intenționa vreo cacofonie în chestia asta.
Ce vă trebuie?
Asta:
Asta:
Și asta:
Cum procedați?
Cum doriți. Eu recomand să curățați cartofii, să-i hăcuiți în bucăți de 1 x 1 x 1 inch (do the maths, dude!), să-i puneți la aburit (15 – 20 minutes, not more), apoi să-i îmbăiați în unt (50 g, cu min. 80% grăsime), să-i sărați (cu chemicalz, fuck them, NaCl roolz!) și apoi să-i inundați cu frunze proaspete de pătrunjel.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!