Nu poți să vizitezi California fără a-i degusta vinurile. Doar chiar și pentru faptul că Republic of California (intenționat am evitat să zic “Republica California”) este cel mai mare producător de vinuri din Statele Unite ale Americii (mult mai cunoscută drept America, SUA sau USA). N-am ajuns în Napa Valley, zona recunoscută pentru producția de vinuri americane. Am preferat un loc ceva mai apropiat de San Diego, vinăria Salerno din Ramona, California.
De ce am ales Salerno? Din multiple motive:
- aproape de San Diego;
- degustare de vinuri;
- deschis toată săptămâna;
- reduceri: două degustări la preț de una.
Cam astea au fost motivele pentru care, într-o duminică, am preferat să mergem la Ramona (orașul, nu fata) decât la biserica ortodoxă din San Diego. Și n-a fost rău (“pas mal” – cum ar zice francezii, ori “nicht schlecht”, după vorba tedescă).
Deși greu de identificat după hărțile de pe Google (mult mai cunoscute drept “Google Maps”), odată ajuns acolo ai o senzație de “déja-vu”, dacă ai văzut trilogia “Nașul”.
Liniște, pace, artă contemporană la greu (sub formă de statui), două-trei rânduri de viță-de-vie cu strugurii aferenți, muzică italiană live.
Ne-am pus la o masă și așteptam un Marlon Brando care să ne propună o ofertă de nerefuzat.
A venit în schimb o fătucă cu menu-uri, căreia i-am zis că știm deja ce vrem: două degustări de vinuri la preț de una ($15.00) – asta însemnând opt soiuri de vin. Ca să nu fim niște europeni bețivani și neciopliți, am cerut și un platou de brânzeturi ($15.00) și oareșce pâine cu ulei de măsline și oțet ($12.00). Plus un suc nealcoolizat pentru driver șofer. Total, $44.00, fără taxe (calculați voi cât a costat sucul 
).
Cartonașele cu vinuri degustabile arătau cam așa, astfel încât am dat check-in la trei albe:
- un Riesling din 2014;
- un Chardonnay din același an;
- un Sauvignon Blanc așișderea născut în 2014;
două soiuri pure roșii:
- un Malbec producție 2012;
- un Petite Syrah, ceva mai bătrân (2011);
și trei cupaje roșii:
- Elegante (2013);
- Ruby Cabernet (asemenea 2013);
- Serenade (exact: tot 2013).
Au sosit rapid platourile cu brânzeturi, pita cu ulei și scândurelele cu păhărele (nu neapărat în această ordine).
Început-am să degustăm din vinuri (cred că am primit câte 75 – 100 mL din fiecare sortiment), începând cu cele albe (toate fiind din același an și toate fiind seci, n-a contat ordinea testării) și continuând cu cele roșii (de asemenea seci), pe acestea luându-le în ordine invers cronologică: 2013, 2012, 2011.
Nefiind specialiști în oenologie și nici degustători atestați, ne-am mulțumit cu observarea vizuală, adulmecarea aromelor, plimbarea vinului prin cavitatea bucală, fără să completăm nicio fișă de observație și fără să dăm note.
Brânzeturile, fructele și baghetele ne-au ajutat să trecem ușor de la un soi la altul și, în plus, ne-au potolit și foamea inerent declanșată de gustatul licorilor. Că am gustat totul, până la ultima picătură (v-am spus: nu suntem degustători experți și știm că nici nu-i frumos să scuipi la masă).
Chiar dacă n-am pus note, o ierarhie tot am stabilit, astfel încât am luat la pachet câte o mostră din Top 3. Nu pot descrie în cuvinte satisfacția achiziției făcute, dar poza spune totul.
La vinurile albe s-a calificat Chardonnay-ul, în timp ce la categoria “colorate” ne-am oprit la două cupaje: Serenade – un cupaj de Petit Syrah, Cabernet Sauvignon și Cabernet Franc, și Elegante – un melanj de Petit Syrah și Cabernet Sauvignon. Una peste alta, $60.00 (la ofertă; prețul de catalog ne-ar fi dus la $105.00 + taxe).
Ne-am întors în San Diego puțin mai fericiți și mai împliniți. N-am uitat să ne luăm buteliile cu vinuri. Pe care le-am savurat în tihnă, treptat, la ceas de seară, în curtea din spate. Înainte sau în timpul cinei.
Să ne revedem sănătoși!