Precum 15 Martie este ziua maghiarilor/ungurilor de pretutindeni, tot așa, 5 Mai (mai cunoscut drept “Cinco de Mayo”) este ziua națională a mexicanilor de peste tot – și nu-s puțini 
.
Tocmai vroiam voiam să încep următorul alineat cu “Deși n-am fost niciodată în Mexic…”, când mi-am amintit subit că am fost. Spre sfârșitul pelerinajului nord-american, San Diego fiind la o azvârlitură de băț (a se citi 30 de minute pe autostradă) de granița mexicană și de cel mai apropiat oraș din statul vecin și prieten, Tijuana (se pronunță “Tihuana”, dacă n-ați știut până acum).
Autostrada care leagă sudul Canadei (Vancouver) de nordul Mexicului (Tijuana), traversând California de la nord la sud te duce acolo cât ai clipi. N-ai timp să vezi că ai ieșit din State decât când este prea târziu.
La intrarea în Mexic, semnalată cu un drapel mexican cât crucea prostului, nu te întreabă nimenea nimic. Ajungi la frontieră, ți se urează “Bun venit în Mexic”, după care afli că ești pe “drumul vinului” (nu că n-ar exista drumuri ale vinului și în California americană).
Cea mai apropiată zonă se cheamă, în traducere aproximativă, “plajele din Tijuana”. Zonă în care, precum în Vamă, te așteaptă o sumedenie de localuri, care mai de care mai atrăgătoare. După poza de rigoare de la intrarea în oraș, prevăzută cu tradiționalul “Aqui empieza la patria” (aici începe patria), coborâm spre plaja de la Pacific, însoțiți de “zidul lui Trump”, zid care datează cel puțin de pe vremea lui Reagan. Pescărușilor li se fâlfâie de această graniță, putând să se deplaseze fie spre sud (Mexico), fie spre nord (USA).
Nu m-am putut abține și mi-am băgat picioarele (la propriu) în Pacificul mexicanilor – făcusem chestia asta, mult mai elaborat, în Pacificul americanilor. N-am remarcat diferențe semnificative.
După o plimbare pe plajă, ne-am indreptat spre o locantă care oferea mâncare (marină) și beutură (in special mexicană). Precum și în România, mexicanii căutau forță de muncă, cea calificată (mai mult sau mai puțin) fiind deja stabilită ceva mai la nord.
Am tras la o tavernă cu vedere spre ocean, unde sfârâiau grătarele. Am făcut o comandă imensă (dpdv mexican), primind din partea casei chipsuri cu un sos iute de-ți săreau capacele (dpdv european).
Am avut proasta inspirație să comand doar o jumătate de duzină de stridii, bazându-mă pe faptul că o să le mănânc singur. Nu s-a potrivit, întrucât toți comesenii au vrut să le încerce. Așa că am savurat doar două.
M-am revanșat la tacos cu pui, creveți și caracatiță, dar, mai ales, la cheviches – echivalentul mexican al sushi-ului japonez, doar că fără orez: pește crud, tăiat în bucăți mici, stropit din belșug cu zeamă de lămâie/limetă. O minunăție pentru cunoscători (mândru mi-s că mă aflu printre ei).
După cheviches a urmat un pește făcut pe jar (nu mă-ntrebați ce fel de pește era, știu doar că a fost excelent), arondat cu salată, cartofi pai, orez cu curcuma și citrice (lămâi, portocale) din belșug. Bonus: inele de ceapă roșie prăjită.
Tot acest festin pantagruelic fuse acompaniat de sosurile mexicane favorite/picante:
și de nelipsita bere “Doi de X” (Dos Equis Cerveza), bere pe care am luat-o cu “repetir” și în San Diego.
Dacă la ducere (spre Mexic) n-am avut probleme, la calea de întors fost-au câteva. În primul rând, când vii din Mexic spre USA, trebuie să te încadrezi corect: USA Citizen, Green Card holder, USA Visa holder, others.
Ne-am băgat, după așteptarea de rigoare, pe banda cu ăia de dețin viză pentru State. Ajungem la cașcarabetă și ofițerul vamal ne ia pașapoartele. După care, începe: Claudiu, the Green Card holder, who is? Mariana, also Green Card holder? Florentza?, Danielle?, Lucian?
Phase two: Officer: “Where are you coming from?”; Claudiu: “We’ve been in Tijuana for lunch, now we’re going back to San Diego.”
Phase three: Officer: “Something to declare?” La care Claudiu, umblat fiind la această graniță, zice: “Cigarettes”. “How many?”, întreabă prompt vameșul. La fel de prompt, Claudiu zice “Ten packs”. Funcționarul, tacticos, își pune o pereche de mănuși de unică folosință, apoi întreabă: “Where are they?”. Claudiu: “In the trunk.”. Vameșul: “Please Sir, would you open the trunk?”. Claudiu: “Of course” , and he opens the trunk. Vameșul începe să scotocească portbagajul, negăsind ceea ce dorea să găsească: “Could you be more specific?”. Claudiu: “They are in a plastic bag, on the left side”. Vameșul: “Just these?”. Claudiu: “I just told you, we have ten packs”. Vameșul: “I understood ten cartons, sorry. You’re free to go. Have a nice trip!”
Și uite-așa am intrat noi frumos înapoi în USA, alături de cele zece pachete de țigări mexicane.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!