După cum v-am informat prompt pe Facebook, duminica trecută am deschis, #official, sezonul de grătare în aer liber. Cum persoanele participante la deschidere aveau o anumită vârstă, asociată cu anumite interdicții culinare (calitative și cantitative), am decis să pregătim ceva lejer, respectiv niște chestii apreciate de către trupurile noastre trecute prin starea vremii. Așa că am decis: fără excese, fără porcării (cu excepția mititeilor), cu multe salate, fără dulciuri și fără cu mai puțin alcool.
Bottom line: pentru patru persoane și un câine, ne ajung șase pulpe de pui (fără piele, fără os), o caserolă (5/6 duzini) de mititei pregătiți pe principiul binecunoscut vită-oaie-porc (nu 90-60-90, ci 80-10-10, procentual vorbind) și o salată de sezon bogată, cu #detoate. Pe ideea “ceasul rău, pisica 13”, ori pe baza proverbului cu “calculul/socoteala din târg…”, au mai aterizat la picnic o duzină de ciuperci “șampinion” numai bună (duzina, nu ciupercile) de aruncat pe grătar și o caseorolă plină de orez galben (The Curcuma Effect) și apetisant. Sosurile și beuturile adiacente fost-au bonus.
Pentru că în sarcina mea căzut-au pulpele de pui și salata, am încercat să mă achit cât mai bine de ele. Am dezghețat pulpele congelate încă de cu seară, apoi le-am marinat cu condimente pentru pui (sare, boia de ardei dulce, muștar alb, usturoi, coriandru, curcuma, schinduf, chilli, ghimbir, scorțișoară, chimen roman, cuișoare, nucșoară – vorba etichetei, zisă și pe baza faptului că “hârtia suportă multe”) și puțin ulei din sâmburi de struguri – cunoscut pentru punctul înalt de fumegare. Pungă resigilabilă, masaj, lăsat peste noapte în frigider – tot tacâmul.
Salata de sezon a constat în: roșii cherry (proveniență Italia), castraveți Fabio (proveniență Olanda), salată “crispy” (proveniență Carrefour), ardei roșu gras (porveniență Turcia), ceapă roșie (proveniență autohtonă). Ridichile din păcate au lipsit, iar ceapa verde a fost completată “ad-hoc” cu mănunchiuri smulse direct din grădină. Bonus, “rucola” culeasă direct din bătătură. Totul stropit, din belșug, cu același ulei din sâmburi de struguri, cu un strop de oțet de mere (doar pentru ¾ dintre noi) și asezonat cu clorură de sodiu autohtonă (Salina Cacica).
Întrucât m-am simțit vinovat că n-am găsit ridichi și ceapă verde pentru salată, am luat o duzină (12 bucăți pentru cei născuți mai târziu) de ciuperci de cultură (Champignon), cu pălării mari, pe care le-am toaletat (șters de pământ, îndepărtat – dar nu aruncat – cozile) în vederea zvârlirii lor direct pe grătarul încins.
Am pornit focul (așchii de gard vechi uscat, trunchiuri de salcâm cu Φ = max 15 mm și L = max 300 mm, reviste de integrame, pastile de hexametilentetramină), pe care ulterior l-am îmbunățățit cu mangal (nu mangan) achiziționat de la benzinăria din drum.
Cât s-a încins grătarul, am admirat explozia de primăvară din curte/grădină/livadă, în toată splendoarea ei.
Am ajuns și la faza în care grătarul metalic indica faptul că a ajuns la 220 ˚C (lucru constatat ochiometric), drept pentru care am zvârlit pe el (nu neapărat în această ordine): ciupercile, pulpele de pui, mititeii (am uitat ceva?).
Pe măsură ce am considerat că “s-au făcut”, le-am extras și le-am adus la masă. Apoi, evident, le-am mâncat.
Dacă la mititei, ciuperci la grill și salate se pricepe orișicine, cu pulpele de pui este o altă poveste. Mai ales dacă le marinați în prealabil.
Ce vă trebuie?
- 0,6 – 0,7 kg pulpe de pui (6 bucăți), dezosate și despielițate;
- 15 g (1/2 plic) condimente pentru pui de la Kamis;
- 1 – 2 linguri ulei din sâmburi de struguri.
Cum procedați?
Ștergeți bine pulpele cu hârtie absorbantă, pentru a îndepărta cea mai mare parte din umiditate.
Presărați generos peste ele amestecul de condimente Kamis (am luat un plic nou-nouț, din care am folosit jumătate, în stare proaspătă – în ciuda indicațiilor date de diveși bucătari profesioniști – care, în scris zic că folosesc doar condimente proaspete pe care și le amestecă singuri, dar, în realitate, folosesc la greu premixuri de condimente, ca să nu iasă patronul în pierdere).
Adăugați uleiul vegetal și treceți totul într-o pungă resigilabilă pe care o lăsați peste noapte la rece (în frigider). Dacă vă mai treziți noaptea, din când în când – din varii motive – mai masați, din exterior – conținutul pungii.
Așezați pulpele pe grătarul încins. Neavând piele, nu contează pe ce față le puneți mai întâi. Ideea este că, după ce le-ați așezat pe grătar, lăsați-le în pace măcar 2 – 3 minute. Le întoarceți abia după aceea. Bine, puteți încerca să le întoarceți și mai devreme, dar nu dați vina pe mine dacă pulpele rămân lipite de grătar (Paranteză deschisă: ar fi bine, mai ales dacă n-ați utilizat grătarul o lungă perioadă de timp, în prealabil să-l frecați conștiincios cu o perie de sârmă, să-l ardeți la foc iute, apoi să-l ungeți cu (în ordinea preferințelor și posibilităților): slană, ulei vegetal, ceapă. Închid paranteza.)
Funcție de puterea jarului și grosimea pulpelor, acestea se fac (adică sunt gata de consum) în 6 – 8 minute (față – verso). Nu uitați că, din motive de Salmonella, puiul (indiferent că sunt pulpe, aripioare, piept ori târtițe) trebuie “bine făcut” (pentru specialiști: temperatura bucății de carne, în centrul termic, trebuie să fie de cel puțin 74 ˚C / 347 K / 165 ˚F).
Deși pentru acest festin am venit pregătit cu un “six-pack” (românesc, la 0,5 L/buc., nu americănesc cu “decât” 0.33 L/buc.) de bere Timișoreana (nepasteuriztă), toată lumea a preferat un vin alb, demisec, de Focșani (cupaj de soiuri nobile: Fetească Albă, Sauvignon Blanc, Riesling).
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!