Bine, ar fi trebuit să pun ghilimele la “supa” din titlu, dar n-ar mai fi fost atât de “momitor de apăsări cu degetul pe maus” (bănuiesc că așa se traduce “click-bait” pe moldovenește). Din ce-am mai văzut pe canalele culinare, pe bloguri și pe rețelele de socializare (enumerare nonexhaustivă și nonexclusivă), termenul “supă” are conotații și percepții diferite în România (ori cel puțin în Moldova acesteia) față de restul lumii.
Pentru noi, supa (ori zupa, cum zic moldovenii naturalizați în Ardeal) este o zeamă limpede și subțire, obținută fierbând în apă legume și sau carne (vită, porc, pui, rață, gâscă, fazan, clapon, curcan, bibilică, dropie, …. ați prins ideea, da?), în care mai adăugăm, la final, fidea, tăieței (alte paste) ori găluște, presărăm pătrunjel tocat din belșug și servim, cu sau fără carne/bucăți de legume într-ânsa. Inclusiv la nunți, botezuri, parastase.
La alte nații (in the rest of the world, cum s-ar zice pe la noi), o supă este un conglomerat de diverse chestii precum rădăcinoase (morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină), tuberculoase (cartofi, napi, gulii), boboase (mazăre, fasole, linte, bob, năut), paste (uzual tăieței, dar nu numai), frunze (țelină, spanac, ridichi, nap, sfeclă, varză), cărnuri/organe și/sau pește/fructe de mare, eventual și ouă fierte. De regulă, aceste supe sunt neînăcrite. Când încearcă să facă ceva gen ciorbă/borș, adăugând în compoziție zeamă de lămâie, oțet, lapte acru, acid citric (E-330), borș magic, măcriș, sau alte chestii acre (adică având un pH sub 5) îi zic “sour soup”, adicătelea supă acră. De parcă chorba arabică ori borsh-ul slavon le-ar sta în gât.
Toată această poliloghie (numită elegant “introducere”) am făcut-o cu scopul de a vă arăta că “preparatul” pe care tocmai l-am realizat nu este altceva decât o supă. Realizată conform standardelor neromânești.
Ce vă trebuie?
- 1 conservă (400 g) fasole roșie boabe;
- 1 conservă mare (180 g) sau 2 conserve mici (80 g) de ton în ulei;
- 1 ceapă roșie medie;
- Sare marină, piper mixt proaspăt măcinat – după gust;
Opțional:
- 1 linguriță de zeamă de lămâie sau de oțet balsamic (dacă vreți sour soup);
- 1 mână de pătrunjel proaspăt, tocat, pentru decor;
- 1 ou fiert tare, tăiat în jumătate, longitudinal, pus deasupra – dacă vreți ca “supa” voastră să aibă o tentă (vrut-am “trend” să zic, dar abținutu-m-am) asiatică.
Cum procedați?
Începeți precum în orice “Romanian classic”: tăiați o ceapă. Medie și roșie. Julien. Asezonați-o generos cu sare marină gosieră și lăsați-o să se hodinească pe tocător 8 – 10 minute, timp suficient cât presiunea osmotică să-și facă treaba pentru care a fost descoperită.
În ăst timp, pregătiți bolul pentru “supă” și rostogoliți în el conținutul conservei/conservelor de ton (inclusiv uleiul aferent), conținutul conservei de fasole (boabele cu tot cu saramura în care au stat); N.B.: dacă sunteți “preciși” că fasolea conservată are E-uri și “chimicale” (că așa v-ați documentat voi pe net), mereți altundeva și căutați de mâncare, că io nu vă mai dau.
Rostornați în bol ceapa muiată cu NaCl, mestecați energic, potriviți gustul final de sare și piper.
Eu aici m-am oprit. Dacă sunteți creativi, puteți persevera cu puțină aciditate (balsamic, lămâie,E-330), ou fiert, tăieței, pătrunjel, coriandru, creveți ș.a.m.d. Până când iese cum vă place.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!