Apăruți relativ recent pe piața românească, cartofii dulci, cam de patru ori mai scumpi decât cei “normali” sunt promovați ca fiind mai săraci în zaharuri (carbohidrați) și cu un indice glicemic mai mic decât cartofii obișnuiți. Oare așa o fi? (Dacă nu vă interesează ori sunteți imuni la chestiile legate de știință, puteți sări direct la “Ce vă trebuie?”).
Să vedem ce zice Wikipedia (n-o fi cel mai tare site știintific, dar ne putem face o idee, citind ce scriu anonimii voluntari acolo):
Cartofi dulci (valori raportate la 100 g):
- Conținut energetic: 359 kJ (86 kcal);
- Carbohidrați: 20,10 g; din care: amidon – 12,7 g; zaharuri – 4,2 g; fibre – 3 g;
- Proteine: 1,6 g;
- Grăsimi: 0,1 g;
- Indice glicemic: 70
Cartofi obișnuiți (valori raportate la 100 g):
- Conținut energetic: 322 kJ (77 kcal);
- Carbohidrați: 17,47 g; din care: amidon – 15,3 g; zaharuri – 0,8 g; fibre – 2,1 g;
- Proteine: 2 g;
- Grăsimi: 0,1 g;
- Indice glicemic: 104
Da, așa cum zice și marketingu’, cartoful dulce are un indice glicemic mai mic cu 32%, are cu 15% mai puțini carbohidrați, cu 17% mai puțin amidon, cam același conținut de grăsimi, însă are cu 43% mai puține fibre și cu 20% mai puține proteine. La aceeași cantitate îngurgitată, primim cu 11,5% mai multă energie. Concluzia: plătiți de 4 ori mai mult și acumulați un plus energetic, reducând totodată aportul de zaharuri (inclusiv amidon), pe seama scăderii aportului de fibre și proteine. Nefiind nutriționist, nu știu dacă e de bine sau e de rău. Vă las pe voi să apreciați dacă merită investiția – deși, orice investiție în sănătate ar fi benefică (părerea mea).
Am mai pregătit până acum cartofi dulci (găsiți rețetele aici), însă niciodată nu i-am prăjit în baie de ulei. Deci ăștia ar fi primii cartofi dulci prăjiți.
Ce vă trebuie?
- 1 – 3 cartofi dulci, în funcție de cât vă ține portofelul;
- 1 L ulei vegetal (de floarea-soarelui este perfect), pentru prăjit;
- Sare – după gust;
- 150 g iaurt grecesc (cu 0 – 10% grăsime, în funcție de sex, vârstă, nivelul colesterolului) – opțional;
- 1 – 2 lingurițe de boia de ardei (dulce sau iute, tot în funcție de gusturi și posibilități digestive), de asemenea opțional;
- Ar mai merge, pentru contrastul coloristic, câteva frunzulițe de pătrunjel ori coriandru – verde și proaspăt, evident, dar nu-i musai.
Cum procedați?
Puneți uleiul la încins într-un ceaun încăpător (sau în friteuză). Așeptați să ajungă la 180 ˚C. Dacă n-aveți un termometru Beckmann, care să vă indice temperatura cu o precizie de +0,01 ˚C, aveți la dispoziție următorul truc: aruncați în baia de ulei o bucățică mică de pâine, ori una de cartof (dulce au ba). Dacă încep să sfârâie instantaneu, vă aflați la temperatura potrivită.
Spălați bine cartofii dulci. Nu-i musai să-i curățați, merg prăjiți și în coajă. Totuși, dacă insistați, un burete abraziv (din inox, de exemplu), va îndepărta mare parte din coajă. Cu condiția să știți să-l utilizați.
Tăiați cartofii în rondele subțiri, nu mai mari de 1,5 mm grosime.
Aruncați cartofii în uleiul încins și lăsați-i să se rumenească până când devin aurii. Cam 10 – 12 minute sunt suficiente – se rumenesc mai rapid decât cartofii clasici.
Scoateți-i cu o paletă perforată pe un șervet absorbant care va extrage excesul de ulei.
Asezonați-i cu sare și puteți să-i mâncați. Aici se termină partea cu “de post”.
Dacă doriți ceva îmbunătățit, adăugați iaurtul și boiaua, apoi amestecați totul.
Îi puteți servi ca atare, ori în calitate de garnitură la varii chestii.
Dacă religia (ori nevasta) vă permite, puteți pune alături și-un pahar de vin. De preferință alb și sec: v-aș recomanda un Riesling ori un Chardonnay.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!