Am intrat în învățământul superior în 1986. Am parcurs toate treptele carierei universitare (trecând prin asistent asociat, asistent suplinitor, asistent universitar, șef de lucrări, conferențiar, profesor) fără a beneficia de PCR (Pile, Cunoștințe, Relații), doar pe propria-mi muncă. Am tras tare și când eram plătit cu $85/lună, și când aveam 1300 Euro/lună. La vremea respectivă era mai puțin important.
La Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău lucrez, oficial, din 1992. Pregătirea de bază, realizată în cadrul universității tehnice “Gheorghe Asachi” din Iași, mi-a permis să mă adaptez și să pot trasmite cunoștințe din varii domenii: chimie anorganică, chimie generală, fenomene de transfer, operații unitare, depoluare, coroziune și protecție anticorozivă, tehnologii de specialitate. Prin “mâna mea” au trecut ingineri de proces, directori (mai mult sau mai puțin generali de companii), experți în diverse domenii (oeneologie – este singurul exemplu ilustrativ care-mi vine acum în minte), cadre didactice universitare care profesează în Europa și în Statele Unite.
Mi-am făcut datoria, atât la catedră, cât și în administrația facultății, atâta timp cat energia și starea de sănătate mi-au permis-o. Am pus umărul (nu doar la figurat) la înființarea a două programe de studii de licență și două programe de studii de masterat. Muncind 24/7. Mi-am ajutat colegii (majoritatea dintre ei fiindu-mi foști studenți) să se perfecționeze, să înainteze profesional – atâta timp cât sănătatea și timpul disponibil mi-au permis.
Poate că nu sunt un cercetător briliant, dar întotdeauna am încercat să-mi realizez și să-mi depășesc “norma” de cercetare. Deși sună al naibii de asemănător cu “să mă judece colegii mei, academicienii (Ceaușescu, Elena – Declarație în Procesul de la Târgoviște, 25 decembrie 1989), prin prisma rezultatelor mele profesionale, am fost ales să analizez, colegial, rezultatele confraților mei implicați în ingineria chimică/alimentară de la universitățile românești: Universitatea “Babeș-Bolyai” Cluj Napoca, Universitatea “Politehnica” București, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” Iași, Universitatea “Politehnica” Timișoara, Universitatea “Ovidius” Constanța, Universitatea “Dunărea de Jos” Galați, Universitata “Sapientia” Cluj-Napoca – Târgu Mureș – Miercurea Ciuc.
Și în activitatea didactică, și în evaluarea activității didactice și/sau de cercetare, n-am pus note “pe ochi frumoși”. Am încercat (nu știu dacă am și reușit) să fiu cât mai obiectiv cu putință.
Constat însă, cu amărăciune și profundă durere în suflet, că sunt colegi, dar mai ales studenți, care îmi pun la îndoială capacitatea de analiză și de decizie. Poate sunt prea bătrân, poate sunt depășit de realitățile actuale, poate nu m-am adaptat vremilor pe care le trăim. Oricare ar fi motivul, dezamăgirea mea rămâne. Chiar dacă nu mai dau randament de 120%, am fost, sunt și voi rămâne un credincios servitor al școlii românești. Cu toate plusurile și minusurile sale.
Al dumneavoastră,
Prof.univ.dr.ing. Lucian Gavrilă
P.S. Studenții nedumeriți sau nemulțumiți de notele obținute în sesiunea de iarnă 2018 (FDT, FDTOU, TCM, OUIP, OUIA, OUIB) sunt rugați să depună cereri oficiale la secretariatul Facultății de Inginerie, însoțite de chitanțele aferente, în vederea reexaminării. Vă asigur, încă de pe acum, că în fața comisiei de reexaminare, veți avea parte de cea mai obiectivă examinare cu putință și veți obține notele pe care le meritați (nu neapărat cele pe care vi le doriți).
Același,
Prof.univ.dr.ing. Lucian Gavrilă