Prin anii ’70 ai secolului trecut, răposatul soț al Anei Blandiana, scriitorul Romulus Rusan, a publicat un volum de impresii de călătorie, intitulat “America Ogarului Cenușiu”. La vremea respectivă l-am citit pe nerăsuflate, dorindu-mi să-i repet experiența. Când am ajuns în Lumea Nouă, una din primele întrebări adresate fiului meu a fost: putem să călătorim cu Greyhound (Ogarul Cenușiu)? Răspunsul său mi-a distrus toată scara de valori: “Tată, tipii de la compania asta sunt atât de rușinați, încât circulă doar noaptea. Și nu ți-ai dori să le vezi clientela”. M-am resemnat și am cutreierat căteva state americane (California, Nevada, Utah, Arizona) la bordul unui SUV (Subaru – made in Japan).
Una dintre peregrinări a avut drept țintă Zion National Park, primul parc național din Utah. Nu vreau să vă povestesc despre parcul propriu-zis și ce-am văzut acolo. Poate cu altă ocazie. Am părăsit parcul și am intrat ceva mai adânc în statul Utah. Unde am dat de o stațiune mirifică, vizitabilă și iarna, și vara: Zion Mountain Ranch. Mai multe căsuțe închiriabile, un magazin de “suveniruri de amintire” (tre’ să pun ghilimele, ca să nu fiu acuzat de către naziștii gramaticii că vorbesc pleonastic), un local cu specific (gen Farm to Table), peisaje ca-n filmele cu cowboy, etc, șamd.
După ce-am parcurs canionul din Zion National Park în lung și-n lat, o singură dorință avut-am: ceva de mâncare. Am intrat în hambarul care funcționa pe post de restaurant, ne-am tolănit pe băncile kitschoase, am comandat băuturi și am cerut meniul.
Mi-am luat o bere arămie (local beer) care a fost chiar bună. Cum localul era targetat (sunt sarcastic) pe produse locale, m-am orientat spre bizon (un fel de zimbru pe care îl vânau și haleau americanii nativi*, până la apariția europenilor). Mi-am ales un burger de bizon cu brânză cheddar, legume de grădină, ceapă roșie, roșii, murături și cartofi pai “home made”, la numai $22. Fiul meu și-a luat un fel de sendviș cu piept de pui la grătar, bacon afumat la fum de lemn de măr și cartofi dulci prăjiți, iar noră-mea a optat pentru păstrăv cu multe vegetale. Consoarta și-a luat Bison Philly, adică niște chestii, tot de bizon, feliate și rumenite lejer cu legume și brânză Provolone, iar cuscra ceva quesadilla cu confit de rață.
* – indienii din filmele western (cu cowboy și indieni) ale copilăriei mele (anii ’60 – ’70).
Ce-am mâncat acolo nu se poate compara cu mâncarea din hoteluri, lanțuri de restaurante, drive-ins sau drive-througs. Am avut parte de “real food”, ceea ce nu-i de ici, de colo, în USA. Vă las cu pozele.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!