Deși am gătit și gătesc cu ciuperci de nenumărate ori, în marea majoritate a experimentelor mele culinare mă rezum doar la la ciuperci așa-zis “sigure”, adică provenite din crescătorii verificate, ori din magazine autorizate. Arareori cumpăr ciuperci de pădure de prin piețe, rezumându-mă la ghebe ori hribi, pe care (zic eu) le cunosc suficient de bine. Celelalte pe care le folosesc (proaspete ori uscate) provin (tot eu zic) dintr-o sursă sigură (cu HACCP și tot tacâmul). Un sos de ciuperci poate completa fericit un preparat pe bază de carne ori pește și, de asemenea, îi poate ascunde defectele (dar doar bucătarii nepricepuți folosesc sosurile pentru a ascunde anumite deficiențe al preparatelor, Adi Hădean zis-a).
Un sos bazat pe ciuperci se află în lista cu primele 10 preparate pe care le-aș încerca pe o insulă pustie. Nu neapărat datorită conținutului proteic, cât – mai ales – datorită minunatului gust pe care îl transferă și produselor adiacente. Dacă n-ați știut, “umami” provine și din ciuperci, nu numai din mult pe nedrept blamatul E-621 (cunoscut drept MSG, ori sarea de sodiu a acidului glutamic). Dar pentru că nu vreau să vă țin un curs de chimie alimentară, să trecem la fapte.
Ce vă trebuie?
- 250 g ciuperci champignon proaspete;
- 1 – 2 linguri de ulei de măsline;
- 20 – 30 g unt cu min. 80% grăsime;
- 100 g brânză cu mucegai albastru (Dorblu, de exemplu, se potrivește de minune);
- 200 g smântână cu min. 30% grăsime (găsiți marcă proprie și la Kaufland, și la Lidl și la alte marketuri renumite);
- Piper negru (sau mixt) proaspăt măcinat – după gust;
- ¼ legătură de mărar verde, tocat mărunt.
Cum procedați?
După cum v-am m-ai spus, în nenumărate rânduri, aceste ciuperci nu trebuie spălate. Au deja suficientă apă în compoziție, astfel încât o ușoară ștergere cu șervete absorbante este suficientă pentru îndepărtarea impurităților (în special pământ). Dacă aveți teamă de microorganisme, acestea vor sucomba, cu siguranță, în timpul pregătirii termice.
Așa că după ce ați șters bine ciupercile și le-ați feliat în bucăți de 2 – 3 mm grosime, nu vă mai rămâne decât să le aruncați în wok-ul în care ați încins, bine de tot, untul și uleiul de măsline; untul – adăugat pentru savoare, uleiul – adăugat întru ne-arderea untului (ori cel puțin așa ne învață profesioniștii).
Sotați ciupercile, la flacără medie spre mare, vreme de 5 – 6 minute, cât să se elibereze de apa care reprezintă cam 80 – 85% din compoziția lor.
Când ciupercile încep să sfârâie (ușor de observat dacă stați bine cu auzul), adăugați brânza tăiată în bucăți medii.
Amestecați continuu, iar când brânza s-a topit, puteți turna în tigaie smântâna și puteți reduce focul.
Lăsați să clocotească încetișor vreme de 5 – 6 minute, după care puteți adăuga mărarul tocat.
Acum e momentul să luați tigaia de pe foc, s-o acoperiți cu un capac și să lăsați aromele să se întrepătrundă. În cel mult 5 minute, sosul este numa’ bun pentru servire.
În cazul meu particular, l-am rostornat peste o mămăligă proaspăt executată, drept garnitură a unor cotlete de porc făcute ca aici.
Și n-am făcut rău deloc, zis-au comesenii.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!