Image may be NSFW.
Clik here to view.
Et in Valhalla ego
Mai precis în berăria Valhalla (care nici măcar site funcțional nu are!). Oamenii care au pus la punct afacerea au fost atenți la detalii (chestiile alea mici care fac diferența) și la obiceiurile culinare ale românilor (un popor pentru care primează cantitatea, calitatea și diversitatea venind, undeva, pe locurile 11 – 12). Nu vreau să mă leg de detaliile amenajării, întrucât nu sunt nici designer de interioare, nici arhitect, și nici un estet desăvârșit, cum mulți din hipsterii zilelor noastre se consideră a fi. Oamenii au preluat o casă evreiască, înconjurată de blocurile comuniste ale anilor ’60, rămasă, prin cine știe ce minune, nedemolată la vremea respectivă. Au spoit-o, i-au pus firmă și s-au concentrat (era cât pe ce să zic “focusat”) pe amenajarea interioară. Drakkar pe post de bar, butoaie pe post de mese/jilțuri în unele zone, mobilier rustic, candelabre din sticle de bere (unii le-ar zice “artă”, alții “kitsch” – dar gusturile nu se discută). Spațiu aerisit (mai ales de când cu legea antifumat), separeuri pentru cei ce vor a-și asigura o prezență discretă și, de curând, o imensă terasă în aer liber (pleonasm), înconjurată de un gard de genul celui văzut în Marea Evadare, mai puțin sârma ghimpată (rolul gardului l-am aflat recent, pe propria-mi piele: sistem de protecție antiboschetari/anticerșetori).
Image may be NSFW.
Clik here to view.
În conformitate cu clasificarea HoReCa, Valhalla este o berărie (apud Nenea Iancu, un specialist unanim recunoscut în falimentarea localurilor de gen), sau un pub, cum se zice în romgleza corporatistă. O berărie cu ceva în plus. Pentru că aici se servește și mâncare, mai diversificată decât “minuturile” unei berării tradiționale. Pentru că aici au loc concerte (cu trupe mai mult sau mai puțin celebre), pentru că aici avem stand-up comedy (Seinfeld încă n-a ajuns la Valhalla) și petru că, tot aici, au loc lansări de carte (gurile rele zicând că s-au lansat cărți pentru copii in berării sordide – i-aș recomanda domnului F.P., aka Aghiuță, să fie mai puțin acid/caustic (!!!) întru asemenea afirmații). Deși s-a deschis de ceva vreme, prima vizită în local (nu “locantă”, nu “stabiliment”, nu, nu, nu “locație” – oribil barbarism, din ce în ce mai des utilizat de către “cunoscători”) am făcut-o la sfârșitul lui 2016, la vremea prânzului. Alături de soție și de încă doi prieteni (“de-o viață” sună mai bine decât “vechi”).
Fiind prima descindere în acest local, după ce ni s-au adus meniurile și ne-am orientat puțin, am adresat primul set de întrebări:
- Rosé, Caloian de Oprișor, aveți? (era în lista de vinuri)
- Avem!
- Mai mult de două butelii? (această întrebare s-a dovedit a fi esențială după vizitarea mai multor restaurante din Bacău în care, după ce am cerut a doua butelie de vin, ni s-a spus, politicos de altfel, că “tocmai s-a terminat”. Politica asta a patronilor de restaurante băcăuane care au o listă de vinuri lungă, dar săracă d.p.d.v. cantitativ, m-a făcut să apreciez și mai mult patronul de restaurant din Franța, Grecia, ori de la Mama Dracului, care, dacă tocmai și-a epuizt stocul, își trimite rapid amploaiații la cel mai apropiat supermarket care are în dotare vinul dorit, și ți-l aduce cât ai clipi din ochi.)
- DA! – Un răspuns satisfăcător, care ne-a permis trecerea la nivelul următor.
Am optat pentru “Sabia lui Thor” (apropo, sunt 2900 g, adică – pentru ingineri – aproape 3 kg de mâncăruri: cărnuri + garnituri) cu ceva extra salată de varză murată. În scurt timp, cât ne-am băut aperitivele, a venit vinul, iar apoi sabia. Care arăta cam așa:
Image may be NSFW.
Clik here to view.
un “dispozitiv”, prevăzut la partea inferioară cu trei compartimente, în care găseai (de la dreapta la stânga): varză călită cu niscaiva bucăți rătăcite de coaste de porc, cartofi prăjiți (care nu mai au nevoie de descriere), fasole scăzută, cu oareșce legume și ierburi adiționale.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
La partea superioară, o sabie confecționată din oțel inoxidabil alimentar (cu 11% Cr și 8% Ni) susținea, alternativ, cotlete de porc, șnițele de pui, trei sortimente de cârnați, alternate cu sănătoasele felii de lămâie și sănătoșii ardei capia, ori iuți – după caz.
Cum vă spuneam, am fost patru persoane (din care trei acționând precum oameni care n-au mai văzut mâncare de trei zile, având și “echipamentul” corespunzător), dar n-am reușit să dăm gata mai mult de 72% din preparat. Am luat acasă ce-a mai rămas (învățând asta din pereginările europene prin Franța, Italia, Germania, ș.a.m.d.), însă am insistat pe desert.
A venit și papanașul (corect la singular), sub forma unui P + 3 viguros, din care am reușit să dăm gata cam 52%.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Nota n-a fost excesiv de condimentată, sabia valorând cam 200 de lei, încă 16 lei pentru papanaș, vreo sută pentru aperitive și încă maximum 150 de lei pentru vin, apă, cafea. Per total, cam 25 de euro de persoană. Ceea ce nu-i din drum.
La a doua vizită, tot la prânz, tot în aceeași formație de 3 mâncăi + 1 persoană normală, ne-am învățat lecția: fără sabie, că-i prea mult, fără papanaș, că ne ridică în slăvi glicemia. Drept pentru care am luat doar un platou viking și o scăriță.
Platoul ăsta viking are de toate pentru toți: ciupercuțe sotate, cartofi prăjiți, inele de ceapă pané, muștar de Tecuci, cu garnitură de mititei (circa patru), cotlete de porc la grătar (încă vreo patru), piept de porc bine rumenit, niscaiva pui (tot grataragit) și oareșce cârnați picanți. Scărița e o chestie pe bază de porc, pe care a descris-o mult mai bine Răzvan, așezată pe un strat de cartofi făcuți “a la suedoise”, totul acompaniat cu o zdravănă ceapă roșie (feliată, nu zdrobită) și un sos care “după vorbă, după port” avea în compoziție cel puțin ardei roșii grași, copți. Vinul nu l-am schimbat, știind că sunt bine aprovizionați cu Caloian rosé de la cramele Oprișor. Surpriza plăcută a venit la digestiv, vinarsul de Jidvei fiindu-ne servit în pahare încălzite. Așa ceva n-am mai văzut în Bacău decât la cârciuma restaurantul lui Talal, cel mai român dintre sirieni.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
A treia, și cea mai recentă descindere la Valhalla, a fost pe întâi iulie, anul curent. O reuniune de familie, cu soacră, cuscră și copii. Ne-am pus la terasa recent deschisă, sub o copertină umbroasă, la adierea vântului fierbinte de proveniență nord africană. Tot la prânz (n-am verificat localul seara ori noaptea), însă fără vin, ci cu bere.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Dacă în Raiul creștin curge numai lapte și miere, în cel al păgânilor vikingi curge bere. Muuultă bere, în cele mai diverse forme de prezentare: la halbă, la sticlă, la metru, la borcan ori la turn (un recipient de 2,5 L prevăzut cu robinet de golire și sistem de răcire cu gheață).
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Eram decât șapte, cum s-ar exprima astăzi miticul bucureștean (puneți voi accentul pe mitic unde vă convine). Ne-am așezat la terasă (premieră pentru toți), la umbra nucului bătrân, în vecinătatea gardului de care vă povesteam mai ‘nainte. Am început comandând un “turn de bere”, urmând ca mai apoi să ne exprimăm preferințele culinare. A venit o fată cu meniurile, apoi băiatul cu turnul care, care a avut proasta inspirație să ne întrebe: “Cine servește bere?” Evident, nu m-am putut abține și i-am zis: “Ospătarul! Noi bem bere, nu servim, apoi mâncăm ceva, nu consumăm.” După blocajul inerent, omul și-a revenit și s-a repliat, zicându-ne: “Desigur!”
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Fiind “decât” șapte, pe lângă platoul viking n-am mai luat decât circa un metru de mici și o frigăruie.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Iar după încă două turnuri de bere, ne-am răsfățat cu un papanaș din care am mâncat toți șapte, rămânând și o porție zdravănă pentru boschetarul care tânjea la bere și țigări, de pe spațiul public (stătea pe trotuar, iar băieții de la Valhalla n-aveau ce-i face), separat de berărie prin gardul amintit anterior. Se pare că omul era “cetațean european” care își cunoștea drepturile.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
În concluzie (bottomline, cum s-ar zice în romgleza corporatistă);
- Nu recomand Valhalla pentru băieții cu gusturi fine, adică pentru “gourmets”, cum s-ar zice;
- Nu recomand Valhalla pentru persoanele singure care vor să “ciugulească” ceva în materie de hrană – porțiile nu sunt mari, ci de-a dreptul imense;
- Nu știu cum arată Valhalla seara sau noaptea, deci nici nu pot confirma, nici nu pot infirma că ar fi localul visurilor voastre;
- Nu recomand Valhalla grupurilor mai mici de trei persoane (decât dacă n-au mai mâncat de minimum 14 zile) care comandă “de mâncare” aici;
- Recomand călduros Valhalla celor care apreciază cantitatea (nu neapărat în detrimentul calității), întrucât mâncărurile sunt gătite cel puțin corect, iar băuturile sunt servite într-o manieră mai mult decât decentă.
- Per total, pe o scară de la 1 la 10, Valhalla primește de la mine un +8, mai degrabă către 9.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!