Cu speranța că s-a cam dus perioada aceea în care de luni până vineri era cald și frumos, iar sâmbăta și duminica vremea se răcea și începeau aversele, să ne pregătim pentru niște minunate grătare executate în aer liber.
Așa cum nu lipsește martie din post, nici carnea de porc nu lipsește când fac românii grătar. Ceafa de porc și, mai rar, cotletul (ambele cu sau fără os) sunt omniprezente. Ca și mititeii, ori cârnații, de altfel.
Putem îmbunătăți mult gustul și aroma porcăriilor aruncate pe grătarul încins dacă ne îngrijim să marinăm în prealabil (sau într-un castron încăpător – dacă n-avem prealabil) bucățile de carne. Cel mai indicat este ca să pregătim cefele și cotletele cu o seară înainte și să le lăsăm la marinat peste noapte, la rece.
Cum marinăm ceafa de porc?
Rugați măcelarul să vă felieze ceafa în felii cam de 1,5 cm grosime.
Asezonați bucățile de ceafă cu un vârf de piper mixt proaspăt râșnit, apoi ungeți-le cu o marinadă alcătuită din (cantitațile sunt indicate pentru câte o felie de ceafă de porc):
- 2 lingurițe sos de soia;
- ½ linguriță de sos Worcester;
- 1 crenguță de rozmarin proaspăt cam de 2 – 3 cm (doar “frunzele”);
- 3 – 4 frunze de salvie.
Masați bine carnea cu amestecul de mai sus, puneți-o într-o pungă resigilabilă, încercând să scoateți cât mai mult aer din ea, apoi dați punga la rece: minim o oră, cel mai bine – peste noapte.
Cum marinăm cotletele de porc?
La fel ca mai sus, folosiți felii de cotlet tot de 1,5 cm grosime. Le asezonați cu puțin piper mixt, apoi le tăvăliți bine prin pasta în care ați pus următoarele (la fel, cantitațile sunt pentru câte o felie de cotlet):
- ½ linguriță de sos Worcester;
- 2 lingurițe de pastă Tandoori ( ce este pasta Tandoori și ce face ea am scris în detaliu aici).
Procedați apoi ca și cu feliile de ceafă: pungă resigilabilă, scos aerul, dat la rece (de la 60 de minute, până la “peste noapte”).
Ce facem în continuare?
Încingem grătarul bine de tot. “Bine de tot” înseamnă, în limbaj științific, să nu poți ține palma deschisă la 10 cm deasupra lui mai mult de 3 – 4 secunde fără a suferi denaturări substanțiale ale proteinelor din epidermă.
Cărbunii sau jarul trebuie să ardă fără flacără, să nu fie prea roșii și să aibă un strat de spuză (cenușă) gri-albicioasă la suprafață.
Când aceste condiții sunt îndeplinite, puneți bucățile de carne – scurse în prealabil de cea mai mare parte din marinada în care s-au năclăit – pe grătar. Lăsați-le 1 minut fără să vă atingeți de ele. Eventual, puteți presăra deasupra lor câteva frunzulițe proaspete de busuioc sau mentă.
Întoarceți carnea și lăsați-o încă 1 minut pe partea opusă. Scopul acestor minute de nemișcare pe grătarul încins este obținerea faimoaselor dungi de zebră.
Odată zebrată carnea, o puteți trage mai deoparte, într-un loc cu jarul mai domol (ori chiar fără jar), unde să se desăvârșească. Cotletului nu-i trebuie prea mult timp (cel mult încă 3 – 4 minute), în caz contrar devenind prea uscat. Ceafa, mai grasă, mai poate rămâne încă vreo 8 – 10 minute.
Odată luată de pe grătar, dacă nu-i așteptată chiar cu sufletul/saliva la gură la masă, carnea se mai poate hodini câteva minute acoperită cu un ștergar curat, ori cu varianta modernă a acestuia – folia de aluminiu.
Ce mai puteți pune alături de cărnuri: cartofi copți (îi spălați, îi ștergeți ușor, apoi îi înveliți în folie de aluminiu și coaceți – fie pe grătar, fie direct în spuză) ori ciuperci coapte pe grătar, salată de sezon (cu ridichi, castraveți, roșii, ceapă verde, salată verde) stropită din belșug cu ulei de măsline și-un strop de oțet balsamic, diverse sosuri: tzatziki, sos de iaurt cu usturoi, salsa, sos de muștar cu tarhon…
Iar dacă aveți și mititei (nu cred că vă puteți abține – măcar vreo doi așa, de poftă), muștar simplu, de Tecuci. Și bere. Multă bere. Blondă, arămie, brună, filtrată sau ne, din belșug să fie. Și rece.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!