Ca orice om normal (cred eu), nu mă duc în fiecare zi la super/hypermarket. Îmi fac din timp o listă de cumpărături necesare și, o dată la 3 – 4 săptămâni, mă aprovizionez cu cele trebuincioase pentru bucătărie și nu numai. Că pe lângă cele trecute în listă mă întorc și cu multe alte chestii, asta este o altă poveste. Penultima oară când am fost în Kaufland, asta se întâmpla cândva demult, pe la sfârșitul lui 2016, mi s-au lipit de mână și niște pasta fresca (pentru cei care nu au fost încă “la Italia” – paste proaspete) puțin mai deosebite: unele cu nero di sepia, celelalte cu aglio selvatico. Adică cu cerneală de sepie, respectiv cu leurdă. Capisci? De astea:
Cum riscam să rămân fără ele dacă se uita nevastă-mea pe data expirării, mi-am zis să le găsesc rapid o întrebuințare, ca să nu mai contribui și eu la creșterea mediei de kg alimente aruncate/locuitor al UE. Întrucât am prostul originalul obicei de a nu găti de două ori același lucru, iar ideile novatoare nu veneau ioc, am combinat două preparate deja testate, într-unul singur. Adică
pui cu smântână + paste cu sos alb – piept de pui + piept de curcan = ceea ce-a ieșit
Ceea ce vă doresc și vouă!
Ce vă trebuie?
- 300 – 350 g piept de curcan (fără piele, fără os);
- 120 – 150 g tagliatelle cu leurdă (paste proaspete, din gama “Exquisit Moments” de la Kaufland ori “DeLuxe” de la Lidl);
- 1 lingură de ulei din sâmburi de struguri;
- 20 g unt cu min. 80% grăsime;
- 150 mL vin alb, demisec, de calitate (ex. Chardonnay de Murfatlar 2015);
- 200 g smântână de gătit (sau pentru frișcă), cu min. 30% grăsime;
- Sare și piper – după gust;
- Pentru decor: boabe de piper roșu, frunze de pătrunjel verde.
Cum procedați?
Pieptul de curcan se taie în bucăți aproximativ egale – cuburi cu latura de 2 – 2,5 cm.
Într-un wok antiaderent se încing la foc potrivit uleiul împreună cu untul.
În grăsimea fierbinte se rumenesc bucățile de carne, întorcându-le pe toate părțile, astfel încât să se gătească uniform – toată operațiunea ar trebui să se încheie în 10 – 12 minute. Când bucățile de carne devin albicioase, puteți asezona cu sare și piper.
Stingeți carnea rumenită cu vinul, acoperiți wokul și lăsați la înăbușit 5 minute, la foc mic.
Îndepărtați capacul pentru evaporarea lichidului rămas, apoi adăugați smântâna, măriți ușor focul (la mic spre mediu), amestecați și lăsați să dea un clocot. Cam în 2 – 3 minute se încheie și această etapă.
În paralel cu pegătirea cărnii, ocupați-vă și de paste. Dacă nu sunteți multitasking, rugați pe cineva să se ocupe de fierberea pastelor:
Într-o oală încăpătoare puneți cam 1,5 – 2 L de apă și o linguriță cu vârf (ori două proaspăt rase) de sare fină. Aștepați să fiarbă apa. Dacă aceasta se încăpățânează și nu vrea să fiarbă, verificați totuși dacă ați aprins focul de sub oală.
Când începe procesul de fierbere a apei în bule, proces care arată cam ca în poza de mai jos, adăugați pastele.
Adăugarea pastelor face ca fierberea apei să se întrerupă (e o chestie cu transferul de căldură și bilanțurile termice aici, dar nu insist), așa că așteptați cuminți ca apa să înceapă să facă din nou bulbuci. Din acest moment lăsați pastele să fiarbă 2 minute, după care le scurgeți, fără a le clăti cu apă rece, caldă sau călâie. Le scurgeți pur și simplu. Nu uitați să păstrați niscaiva lichid în care au fiert pastele. Dacă vi se pare că nu sunt suficient de fierte, așa este. Oricum vor mai fierbe un timp după ce le transferați peste carnea cu smântână din wok. Sper că n-ați uitat de ea.
Adăugați apoi pastele fierte (vezi mai sus cum se fierb pastele), amestecați, și – dacă este cazul – adăugați 2 – 3 linguri din apa în care au fiert pastele. Fierbeți totul circa 3 minute și potriviți gustul final de sare și piper.
Luați wokul de pe foc, adăugați pătrunjelul verde tocat mai grosier, acoperiți cu capacul și așteptați 2 – 3 minute înainte de servire – timp suficient ca aroma pătrunjelului să se îmbine cu cea a leurdei din paste.
Pastele se servesc în farfurii speciale pentru paste (astea de la Ikea, pe care le găsiți accesând linkul, sunt deja gata asamblate). Dacă nu aveți așa ceva, puteți împrumuta sau închiria unele de la restaurantul cu specific italian din vecinătate. Dacă nici așa ceva nu aveți în zonă, procedați ca mine: folosiți farfuriile pe care le găsiți în blidar. Dacă nu știți ce este un blidar, căutați pe Google. Ăla le știe pe toate.
Odată puse pastele în farfurie, nu vă repeziti direct cu furculița în ele!. Mai presărați niște boabe de piper roșu (pentru contrast cromatic), mai aruncați așa, ca din greșeală, o frunză, două de pătrunjel și faceți niște poze, chiar și cu telefonul, ca să aveți ce pune pe Facebook. Vinul recomandat întru asociere este, evident cel utilizat la gătit. Asta în cazul în care nu vă spune consoarta că ea ar bea niște vin roșu.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!