Din câte-am mai văzut și eu, pe plan mondial există două „școli” de risotto, deosebindu-se între ele prin momentul adăugării vinului în preparat. Una dintre școli este adepta adăugării vinului chiar la începutul preparării, imediat după ce orezul este ușor călit în grăsimea utilizată (ulei, unt sau amestec ale acestora). Cealaltă școală susține că vinul trebuie adăugat la sfârșit, după ce orezul este fiert, astfel încât să rămână cât mai proaspătă și pregnantă aroma acestuia în preparatul final. Cum argumentele nici uneia dintre școli nu m-au convins, am ales „a treia cale”: jumătate din vin l-am pus la început, jumătate la sfârșit, iar din restul am făcut supa 
.
Ce vă trebuie?
- ½ cană de orez cu bob rotund (~120 g) – dacă nu cumva aveți orez Carnaroli, special pentru risotto;
- 3 ciuperci champignon (albe ori brune) mari;
- Partea verde a unei bucăți de praz (cam 10 cm);
- 100 – 150 g mazăre boabe congelată;
- 25 + 25 g unt (cu 80% grăsime);
- 35 – 40 g parmezan (sau Grana Padano) dat prin răzătoarea mică;
- 100 mL vin alb demisec;
- ½ legătură pătrunjel verde;
- 1 lingură de ulei vegetal (de măsline ori din sâmburi de struguri);
- Sare și piper – după gust.
1 L de supă preparată din:
- 800 mL apă;
- 200 mL vin alb demisec;
- 2 cuburi (20 g total) de concentrat de găină (Maggi, Knorr etc.).
Cum procedați?
Mai întâi pregătiți 1 litru de supă, punând la fiert 800 mL de apă și 200 mL de vin. Când amestecul începe să fiarbă, adăugați 2 cuburi sfărâmate de concentrat de găină, amestecați și fierbeți timp de 1 minut. Păstrați supa la cald.
Dacă v-ați făcut studiile la Google Academy și o să citiți lista de ingrediente de pe cutia de cuburi de găină, o să ieșiți rapid de pe acest blog și n-o să-l mai vizitați în veci pururea. Păi iată ce grozăvii conține: sare iodată (este binecunoscut faptul că suntem singura țară din lume care își obligă cetățenii să consume sare cu iod), grăsime vegetală de palmier (adică ulei de palmier, care este toxic și, în plus, se topește abia la 24 – 25 ˚C, depunându-se în stomac ca un strat de chit – nu râdeți, că există și această “explicație științifică” pe net. Faptul că temperatura corpului uman este undeva la 36 – 37 ˚C este irelevant) și, răul relelor, monoglutamat de sodiu (care, conform cercetătorilor americani, “prăjește neuronii”. În plus, este responsabil de posibilitatea declanşării unor boli grave: Parkinson, Alzheimer, Huntington)! Deja, restul ingredientelor (maltodextrină, amidon din porumb, dextroză, zahăr, ulei de floarea-soarelui, turmeric, carne deshidratată de găină, extract de rozmarin, frunze deshidratate de pătrunjel) nici nu mai contează.
Bineînțeles că paragraful de mai sus trebuie citit în cheia în care a fost scris, respectiv cea ironică. Lăsând gluma la o parte, nu zic că este tocmai în regulă să mâncați zilnic supă din cuburi sau la plic. Sau să adăugați Vegeta ori Delikat în orice mâncare, pe post de condimente. Ori să mâncați la nesfârșit numai mezeluri, dulciuri, cipsuri și conserve. Trebuie să existe o moderație în toate. Rețineți că, până la urmă, doza face otrava.
Revenind la risotto, în timp ce fierbe supa, pregătiți-vă celelalte ingrediente:
Curățați și tăiați prazul în rondele subțiri.
Ștergeți de impurități ciupercile și feliați-le.
Dați parmezanul prin răzătoare.
Într-o tigaie antiaderentă încăpătoare (de exemplu, un wok) puneți la încins uleiul vegetal cu jumătate (25 g) din cantitatea de unt.
În grăsimea încinsă, căliți (la foc mediu) prazul, vreme de 2 – 3 minute.
Adăugați ciupercile feliate și căliți-le și pe acestea încă 5 – 6 minute.
Adăugați orezul și lăsați-l să se rumenească 2 – 3 minute, sub amestecare, apoi stingeți-l cu 50 mL de vin.
Reduceți focul la mic și, când boabele de orez au absorbit lichidul din wok, adăugați un polonic (cam 150 – 200 mL) de supă fierbinte.
Când supa a fost “băută” de către orez, adăugați încă o porție, și tot așa preț de vreo 15 – 20 de minute.
După ce adăugați ultima porție de supă, răsturnați peste conținutul wokului boabele congelate de mazăre.
Asezonați cu sare și piper, lăsați să scadă lichidul și apoi adăugați restul de vin. Când și acesta a dispărut din tigaie adăugați restul de unt și parmezanul ras, apoi amestecați energic întru încorporarea lor în risotto.
Presărați apoi pătrunjelul tocat mărunt, luați vasul de pe foc, acoperiți-l cu un capac și lăsați-l să se odihnească vreo 5 minute, după care este numai bun de servit.
Se poate servi simplu, ori în calitate de garnitură. Aici îl vedeți în calitate de “pat” pentru niște piept de pui, marinat în prealabil cu sos de soia, vin, miere și zeamă de lămâie și apoi copt în folie de aluminiu, în propriile zemuri. Lângă farfurie merge și un pahar de vin, dacă v-a mai rămas de la prepararea minunatului risotto.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!