În ciuda avertismentelor care au năpădit onlainul și televiziunile avide de reiting, despre pericolele majore, chiar mortale, la care ne expunem când punem magneți pe frigider (pentru cei care chiar cred în aceste bazaconii, am o întrebare: oare ce fel de dispozitiv face ca ușa frigiderului să rămână închisă, nu cumva un magnet?), al meu frigider arată cam așa:
Într-o zi, găsesc înfipt, în magnetul special destinat acestui scop, un bilețel (verde, nu roz), prin care consoarta mea mă anunță că avem nevoie de bureți de bucătărie.
Mă conformez, mă duc la piață și găsesc bureți. Chiar dacă pe eticheta producătorului scria “Ghebe – 8 Lei/kg, Țara de origine: România”, pentru mine tot bureți sunt.
Cumpăr cam un kilogram (mai precis 1250 g – “să fie de zece lei”), îi aduc acasă, mă apuc să-i curăț de frunze și pământ, să-i spăl, consumând în două ceasuri apa care, de regulă, ne ajunge pentru gătit, băut și spălatul vaselor cam o lună de zile. Acum am niște bureți curați, numai buni de folosit în bucătărie 
Dacă ar fi fost o cantitate mai mare, i-aș fi pus pentru iarnă. Cum rămăsesem însă cu mai puțin de un kil de ghebe, deci nu mai mult de ~180 g substanță uscată și restul apă, m-am gândit că o tocană de ghebe, cu muuuultă smântână și cu un boț de mămăliguță fierbinte alături, ar pica numai bine.
Ce vă trebuie?
- 1 kg de ghebe proaspete;
- 1 ceapă galbenă medie;
- 1 lingură de ulei vegetal (din sâmburi de struguri ori din floarea-soarelui);
- 25 – 30 g unt (min. 80% grăsime);
- 400 g smântână de gătit (min. 30% grăsime);
- 150 mL vin alb, (demi)sec (min. 12% v/v alcool
![😉]()
); - Sare marină și piper mixt (ambele proaspăt râșnite) – după gust;
- 1 legătură de mărar proaspăt.
Cum procedați?
Cum ziceam și mai sus, va trebui să curățați bine ghebele, îndepărtând pământul, frunzele uscate, iarba, cetina ș.a.m.d. Găsiți mai multe amănunte aici, despre cum decurge această operațiune laborioasă. Odată spălate, ghebele se pun la scurs. Ghebele pe care le-am avut au fost suficient de mici ca să nu mai fie nevoie să le tai mai mărunt. Dacă folosiți ghebe mai mari (deși cele mici sunt mai aromate), tăiați-le, dar nu prea mărunt.
Curățați ceapa și tocați-o mărunt.
Puneți la încins, pe foc potrivit, într-o oală antiaderentă încăpătoare (~ 3 – 4 L) uleiul vegetal împreună cu bucata de unt.
Căliți în grăsimea încinsă ceapa (4 – 5 minute), cât să devină sticloasă.
Adăugați apoi ciupercile bine scurse (eventual chiar stoarse, pentru îndepărtarea excesului de apă). Lăsați-le să fiarbă la foc mic, cam 25 – 30 de minute, apoi stingeți-le cu vin.
Asezonați-le cu sare și piper și mai fierbeți-le molcom încă vreo 10 minute, cât să se evapore alcoolul și să scadă sosul de vin.
Adăugați smântâna și lăsați tocana să mai clocotească vreo 5 minute. Nu uitați să mai amestecați în ea.
Mărarul spălat și scurs bine îl tocați mărunt și îl presărați la final peste tocana din oală. Luați oala de pe foc, acoperiți-o și lăsați câteva minute ca aromele mărarului să se împrăștie bine în sos.
Se servește fierbinte, cu o bucată de mămăligă proaspătă, alături de un vin alb, bine răcit. Am avut un vin tânăr, o Grasă de Cotnari diferită de cea cu care ne-am obișnuit: nu dulce, nici demidulce, de-a dreptul demiseacă 
. Dar, vorba lui Costăchel, la ghebele astea ar merge și un Aligoté sec.
Iar dacă n-aveți ghebe proaspete, le puteți înlocui cu succes cu ghebe ținute la sare. Găsiți îndrumările necesare, aici.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!